Mihaies - Intelectualul bordurar

"Mie imi plac bordurile" este articolul care, din punctul meu de vedere, marcheaza clar o falie pe care doar o intuiam, rupta istoric dintr-o alta, mai mare, pe care intelectualitatea romana se regasea la inceputul anilor 90. Era simplu atunci, ca intelectual, sa fii moral, integru, pentru ca te mulai usor pe fenomenul politic care dispretuia natural comunismul, care a generat revolte si miscari in Piata Universitatii, si care era imbratisat de o minoritate in care intelectualitatea se regasea firesc. Exista o empatie. Existau idealuri comune ale politicienilor de dreapta, de atunci, cu cele ale intelectualitatii. Exista o societate civila care canta la unison. Lucrurile se imparteau usor in alb si negru.

Amestecul de negru si alb din politica romaneasca de azi ii regaseste pe multi dintre intelectualii de ieri atasati mai degraba unei zone de gri, unde politicul si economicul isi amesteca de cele mai multe ori la modul corupt tentaculele.
E griul "bordurilor". Generic spus. Caci griul tranzitiei intelectualului, de la falia initiala, alba, pana la cea noua, gri, fatal si iremediabil rupta, miroase puternic nu doar a bordura si asfalt ci si a petrol, a teren defrisat, sau a fonduri nerambursabile.

Cati dintre ei, dintre cei care fac parte din intelighentia romanesca, n-au facut pasul pe falia gri? Prea putini. Si as remarca-o evident pe Doina Cornea, simbol de moralitate si integritate.
Dar restul? Ei bine: multi, multi dintre ei au pus mana pe cate o bucata de "bordura" rupta cu dintii din economia de tranzitie. E de-ajuns sa dam putin cu nasul prin diversele institute, comitete, asociatii, fundatii care isi trag seva direct de la guvern sau din administratia locala, ca sa zarim pe listele de plata familii intregi de intelectuali, rupti din zona alba a faliei anilor 90.

E si cazul lui Mircea Mihaies, cel care declara in celebrul articol pomenit la inceputul acestui text, ca ii plac bordurile.
Da. Si il inteleg de ce ii plac. Pentru ca e puternic atasat de griul caracatitei politico-economice pe care o gireaza in articolele pe care le publica azi. E tipul intelectualului care se transforma dupa miros si dupa cum bate vantul. A profitat de orice regim dupa 1990, cu buzunarele doldora de bani - in urma finantarilor din bugetul de stat si nu numai.

Cautand zilele trecute in declaratia de avere a domnului Mircea Mihaies sa vad si eu cine conduce acest ICR mult blamat (si pe buna dreptate, in urma scandalurilor provocate de management-ul defectuos si nu numai), m-a mirat mai intai faptul ca nu declara, dupa mai bine de 10 luni, faptul ca sotia acestuia, Ilona Mihaies, este presedinta fundatiei Soros. Mai exact nu declara venitul acesteia. Un post it aruncat in graba ne anunta ca datele vor veni pe parcurs. Pe parcurs? Pe parcusrul a cati ani? Un post it ce putea fi oricand inlaturat, lasand declaratia de avere curata si corecta. Dar nu asta m-a frapat in cele din urma. Ci faptul ca am descoperit ca domnul Mihaies, impreuna cu sotia detin, printre altele, o fundatie in Timisoara, Centrul Euroregional pentru Democratie, care a obtinut fonduri nerambursabile atat in guvernarea Nastase cat si in cea actuala. Nu ma pricep foarte bine la fundatii, dar am cautat pe site la Registrul Comertului situatiile de bilant, si nu mica mi-a fost mirarea sa vad ca profitul anual al acelei fundatii cu miros de "bordura" era de peste 1 milion de euro pe an. Iar proiectele pe care le dezvolta, si in care apare ca un leit-motiv termenul de "curat" (tara curata, universitate curata - sa fie acesta oare, acest termen, musca de pe caciula intelectualului?) - mi s-au parut cel putin dubioase, fara rezultate si mai deloc curate.
Interesant e ca de pe site-ul fundatiei, in functie de regim si de fondurile nerambursabile primite, ii poti urmari domnului Mihaies reactiile pur intelectuale (nu?) transpuse in articole. Ca de exemplu: atunci cand fundatia obtinea bani de la Nastase, in 2002 de exemplu, nu-l iubea pe Basescu.
Ii dedicase deja din 2000 cateva randuri spumoase care sunau asa:

"Nesimtirea lui Basescu and comp. va atinge dimensiuni tropicale, acum, dupa ce ultimul ghimpe ce le statea in cale a fost smuls. Stiindu-se intangibili, santajand cu nerusinare carpele de la guvernare, ei isi vor da, cu inca mai multa agresivitate, arama pe fata"

Dupa 2004 insa, cameleonul indragostit de borduri, gasea o alta tinta de atac, total diferita. Tocmai pe cei de care falia gri cu miros de "bordura" il despartise: Cornea si Paler. La Cotroceni era insa acum Basescu. Iar Cornea si Paler nu-l pupau.

"Crescut in naivitatea respectului fata de varsta solara a batranetii, nu-mi pot reveni din socurile pe care mi le provoaca tocmai cei pe care ar trebui sa-i veneram pentru, teoretic, intelepciunea, moderatia si bunatatea lor. Ei bine, prea putini dintre batranii nostri reusesc sa se mentina in sfera comportamentului superlativ.

Si acum ma gandesc la cei mai buni dintre ei, de la Octavian Paler, pe care anii nu l-au facut mai senin si mai detasat, ci mai acru si incarcat de umori negre, la incredibila Doina Cornea. Aceasta femeie care a reprezentat, la un moment dat, tot ce poate fi mai luminos intr-o comunitate a ajuns sa se lamenteze jenant despre imaginare pericole ale dictaturii, preluand mecanic lozincile celor mai corupti dintre romani, si anume cei aflati la carma vietii politice.”
Ar fi multe de spus si de analizat. Si, serios vorbind, printre "bordurile" nerambursabile de care e indragostit domnul Mihaies, ar trebui sa-si bage si organele de control putin nasul. Poate am afla si noi de ce ii plac atat de mult. Atat de mult incat sa linga unde a scuipat cu-atata patos.

Dar pana atunci sa ne mai delectam cu o perla de cameleonism a la Mihaies, adica ce declara cu ceva timp in urma vicepresedintele ICR despre cel pe care tocmai il reabiliteaza cu limbi dulci, si deplasari la Scoli de Vara: pe Sorin Antohi.

" Nu ştiu dacă la această oră Sorin Antohi a fost sau nu bagat in pizda ma-sii de toti intelectualii tarii. Dar dupa documentele publicate la mijlocul anului trecut, el ar fi trebuit aruncat in haznaua cu laturi instantaneu."

In haznaua cu laturi Antohi. Ok. De acord. Dar, domnule Mihaies, daca acum cu atata colegialitate il sustineti, de ce nu faceti si dumneavostra pasul? Asa. Ca intre colegi. Nu il lasati singur!