Soapte si arome din Orient

Ninge in sfarsit si in Bucuresti... Am asteptat zapada, ca-n fiecare an. Sunt zile de citit si de asculat muzica, cu mai putina politica in jur. Vorbeam ieri cu Bogdan Duca, si imi povestea ca citeste Varujan Vosganian, "Cartea soaptelor". O lectura excelenta pentru aceasta vreme, mi-am zis, si mi-am adus aminte ca am primit si eu cartea, cu autograful autorului, pentru donatiile facute la Biblioteca Liberala. Incepusem sa o citesc si am reluat-o acum. O sa va transcriu doar un scurt pasaj, cu aroma de cafea proaspat rasnita:

"Intai de toate, bunicii mei nu cumparau cafea prajita sau - Doamne fereste! - macinata. Aveam o tingire de cupru, innegrita de atatea prajeli. Capacul avea un mecanism anume, pus in miscare cu ajutorul unei manivele, si care facea prajitul boabelor cat mai uniform. Operatiunea aceasta, la foc mic, dura cam un ceas. Tot ce capatam noi, copiii, erau boabele prajite. Le sugeam ca pe niste bomboane si, cand gustul se pierdea, le sfaramam intre dinti.
Urma rasnitul. Vad si astazi, printre colectiile snoabe, asemenea rasnite, cilindrice, cu capac tuguiat, aurite si cu arabescuri, puse laolalta cu alte obiecte devenite inutile, cum ar fi samovarele si fiarele de calcat cu carbuni. In copilaria mea, rasnita era un membru al familiei. Rasnitul dura mult. Batranii se adunau deja in curte. Bunica punea perne moi pe bancile de lemn, cu brate de fier forjat. Rasneau pe rand, numarand in gand pana la o suta. Cel care rasnea, nu se amesteca in vorba, ca sa nu piarda sirul. Daca intervenea totusi, insemna ca era lucru serios. (...) Rasnitul dura cam o mie si cinci sute de invarteli. Rasnita se incalzea. Pana ce n-o mai poti tine in mana, spunea bunicul. Pana ce cafeaua se face ca nisipul, adauga. (...)Uneori, primeam si eu rasnita sa invart la manivela. Alama se infierbanta si, prin incheieturi, razbatea mirosul cafelei. Din cand in cand, bunicul isi presara in palma cate putin, adulmecand, cu aerul pe care il au detectivii, cand pretuiesc captura de narcotice. Adesea, bunicul mai poruncea cate o tura si batranii se supuneau, pentru ca pulberea frumos mirositoare sa fie cat mai fina."

Cumparati cartea, cititi-o, faceti o cafea buna, si poate, ascultand putina muzica veche, cateva fragmente compuse sau culese de Dimitrie Cantemir in interpretarea celebrului Jordi Savall si-a celor din Hesperion XXI, veti simti caldura aerului oriental mai aproape.