Sa revenim la lucruri serioase. Astazi, despre ipsaţiunile publice ale lui Patapievici.

"Pînă la schimbarea lumii, germenii care o anunţă par pulsiuni ale abnormului, în aceste personalităţi, care fac şi îşi fac rău, este ca o suferinţă a ideii, în care conturele ideii sunt agresate de vecinătatea cu infernul."

"Mai amintesc că, sub specia scelerateţei, un nou tip de om au încercat să forjeze şi împăraţii romani aflaţi sub seducţia ideilor politico-religioase ale „vieţii inimitabile”."

"Organul sufletului care ‘vede’ adevărul (numai după ce a fost ‘curăţat’ şi ‘reaprins’ prin această ‘răsucire’) ‘intră în contact’ cu cea mai înaltă diviziune a inteligibilului, cu ceea-ce-este (care nu e vizibil), în fine, cu acele forme de existenţă care se află mereu laolaltă cu principiul lor (spre deosebire de cele supuse generării şi distrugerii, care, se poate deduce, sunt separate de principiul lor)."

"Noi nu putem exprima aceste experienţe decît ca antinomii, în care liantul dintre opoziţii este un chiasm, este o prăpastie, dar nu una vidă, ci una care e o tensiune vie, acea tensiune capabilă să unească în despărţire şi să disocieze în unire."

"Mirosul este înnebunitor pentru că, deşi îţi poate aduce, inefabilă, carnalitatea lucrului, îţi interzice totuşi orice posesie fizică a acestui trup evanescent, într-o lume de trupuri, omul mirosului este condamnat la ipsaţiunile fără soluţie ale îmbrăţişărilor de aer."


Citate culese de aici si de aici. Initiativa de a stoca si a analiza aceste citate apartine unor oameni care il citesc si il apreciaza pe Patapievici, asa cum anunta pe pagina de facebook. Nu ma indoiesc de asta! Trebuie sa-l apreciezi cumva, altfel masochismul de a incerca sa-l descifrezi n-ar avea explicatie.

Florin Iaru, comentariu explicativ la ultimul citat de mai sus: "Ipsaţiunea, doamnelor şi domnilor, se redenumeşte în popor cu termenul de "labă", mai academic, onanie."

Tristis!

‎