31 aug. 2008

Victima Saftoiu...
















Adriana Saftoiu pentru Cancan: "Se pare, insa, ca numarul celor pe care ii deranjeaza candidatura mea e mai mare chiar decat m-as fi asteptat"

Adriana Saftoiu o victima? Sa fim seriosi. Nu mai stie ce scandaluri sa-si insceneze singura si a luat-o pe urmele Anei Birchall care a innebunit ziaristii cu telefoanele. Stati sa vedeti ce mai urmeaza, ca doar nu credeti ca scapam asa usor de ea si se retrage din..politica de cancan.

30 aug. 2008

Ionescu Jet Engine














M-am amuzat vazand ultima postare a lui Iosif Buble. Si mi-am amintit ceva...Dailymail venea acum ceva timp in ajutorul celor care nu stiu cum sa-si boteze viitorul copil.

Astfel, daca e fata, conform Dailymail o poti numi: Ruler, Chalk, Estonia, Malta , Muesli, Puree, Toupe, Sonnet Noel, Chastity, Patience, Honesty, Venus Fly-Trap, Saffron Sahara, Piper Maru, Aqua Marine..

Daca e baiat il poti numi: X (ei da, exista baieti pe care ii cheama scurt si simplu X), Malachi, Micah, Moses, Jet Engine, Helycopter Blade, Pilot Inspektor (hahahaha!), Timber, Limber, Kimber(evident, orice consoana in fata lui...imber e acceptata), Shepherd Kellen, Magi Kellen, Donkey Kellen...

Imi povestea cineva cu ceva timp in urma ca o cunostinta isi programase trei mostenitori, baieti, pe care urma sa ii numeasca: Horea, Closca si Crisan. Dupa ce a aparut Horea toata familia se gandea, ingrijorata, ca trebuie sa urmeze Closca: Cum sa-i dai unui baietel numele Closca? Cum sa-l nenorocesti pe viata asa? Pana la urma, patriotul a fost adus pe cai bune si l-a numit altfel pe al doilea baiat. Iar al treilea nu s-a mai nascut. Cum ar fi fost sa se numeasca Ionescu Closca? Sau de ce nu, folosind una din variantele de mai sus: Ionescu Jet Engine!!!

Aseara si...azi




















29 aug. 2008

Adriana Saftoiu - tactici de guerilla


Alandra preia o stire cu iz de barfa aparuta in presa zilele trecute, referitoare la Adriana Saftoiu. Voci din presa spun ca ea ar avea un amant.
Ceea ce mi se pare mie insa foarte important e raspunsul si explicatia doamnei Saftoiu:

"E un avertisment din partea anumitor cercuri, sa le zicem oculte, ca trebuie sa imi tin gura in campania electorala, probabil in ideea ca am vazut cate ceva in ultimii ani si as putea face diverse dezvaluiri", a declarat Adriana Saftoiu.
Aceasta mai spune ca a primit si alt tip de avertismente si chiar amenintari, in perioada postcotrocenista - refuzand sa dea orice amanunt suplimentar - legate de aceeasi discretie care se asteapta de la ea, dar ca "nu le-am luat in seama". Saftoiu afirma ca s-a obisnuit sa i se puna in carca diverse acuzatii si scenarii si ca nu are de gand sa reactioneze: "Bine macar ca m-au cuplat, in povestea de azi (marti-n.r.), cu un specialist in publicitate si nu cu vreun mocofan, asa macar imi mentin cota", a glumit fostul consilier prezidential. Ea mai spune ca se asteapta sa urmeze si alte atacuri similare, dar ca nu ar reactiona pe masura "decat in situatia in care s-ar lua de copilul meu, e singurul lucru pe care nu l-as tolera".-conform Ziua

E primul atac al doamnei Saftoiu in directia Cotroceni! Indiferent ca a fost avertizata, amenintata, sau nu, faptul ca vorbeste despre asta e de ajuns daca analizam prudenta exagerata a doamnei Saftoiu de pana acum. Apoi mai stim ca dansa nu face nicio declaratie fara sa cantareasca foarte bine riscurile, sau bulgarele pe care aceasta il poate rostogoli. Cunoscand-o asadar, ca voi toti, ma intreb daca "atacul" la care a fost ea supusa e mai periculos decat atacul acesta discret al ei, ce razbate din declaratia de presa. La urma urmei nu e greu nici sa inscenezi prin Cancan sau aiurea prin presa un "atac" la adresa propriului copil pentru a avea motive sa ripostezi, nu? :) Daca va fi nevoie!... E si asta o tactica. Oricum ar fi, ne asteapta o poveste interesanta.

Adrian Iorgulescu despre cazul ICR New-York















Suplimentul de cultura



"(...)Cum comentati scandalul de la Institutul Cultural Roman din New York? Intre timp, scandalul a escaladat, a intervenit si domnul Vacaroiu, iar Comisia pentru Cultura, cu Paunescu, Ungheanu, incearca sa repuna lucrurile la punct.

A.I.: Nu cred ca acesta este rolul Comisiei pentru Cultura a Senatului. Vor avea probabil o concluzie, vom vedea cum este formalizata aceasta. Situatia de acolo cred insa ca ar trebui sa faca obiectul unei competente si autorizate discutii si analize in interiorul ICR. Pentru ca nu vreau sa comentez acum ce s-a intimplat, dar am vazut si eu in citeva emisiuni televizate exponatele de acolo si niste fotografii si marturisesc ca nu mi-au spus nimic. Parea o arta naiva, ca sa nu-i spun infantila. Nu stiu daca ajuta Romania sa participe cu astfel de expozitii. In plus, asa cum se stie, unele dintre ele aveau anumite aspecte pe care eu le-as denumi obscene, iar altele aveau si inscrisuri naziste, ceea ce nu este permis. Nu stiu daca noi, romanii, ne ducem in America sa aratam svastici. Cultura noastra, valorile noastre nu cred ca de acolo sint. Mi s-a parut ciudat obiectul acela, era un fel de papusa roz, un ied roz cu un os in fund si o svastica pe picior. Nu vreau sa comentez mai mult, dar nu mi se pare reprezentativ pentru ceea ce cred ca ar trebui sa duca, sub raportul calitatii si al valorilor, si avem suficiente, har Domnului, cultura romaneasca in Occident, fie ca e vorba de Europa, fie ca e vorba de Statele Unite.

Nu credeti ca atitudini de acest gen, pe care le adoptati si dumneavoastra, de a va delimita de o expozitie de street art pina la urma, ii incurajeaza pe, sa le spunem, "pasunisti" precum de Paunescu, Ungheanu sa spuna ca intr-adevar noi trebuie sa ne prezentam cu ia, in costumul traditional si cu muzica populara?

A.I.:Eu nu am spus ca trebuie sa mergem cu ie si nu stiu daca Paunescu sustine asta sau nu. Nu e problema mea. Eu am spus cu totul si cu totul altceva, si anume ca aceasta expozitie este discutabila, iar ca om de cultura cred ca am dreptul sa imi spun acest punct de vedere. Sub raportul calitatii, nu mai mult. Si scandalul de acolo nu a plecat neaparat de la calitate, ci de la acele insemne, pentru ca s-a sesizat politia.

Nu, politia a fost sesizata.

A.I.:Nu stiu, s-a sesizat. S-a dus pentru ca a fost sesizata. Eu nu ma bag in toata aceasta coterie. Eu spun urmatorul lucru: cred ca trebuie sa fim mai atenti cu ceea ce trimitem in afara granitelor tarii si cred ca in materie de arta contemporana avem suficiente valori, care sint si reprezentative pentru ceea ce are arta contemporana de ultima ora, de avangarda mai valoros."


...din discutia cu George Onofrei.

28 aug. 2008

Neagoe recunoaste - e veriga slaba !

video
Interviu Stiletto.ro

Cristian Neagoe recunoaste ca s-a expus pe net. Insista chiar sa se prezinte ca veriga slaba in acest scandal. "Eram si sunt o veriga slaba, spune el". Corect! El este o veriga slaba a ICR-ului. Una dintre ele. Un tip care nu are ce cauta acolo. Prin urmare, fiind o veriga slaba, ar trebui urgent demis.
Mai spune filozofand Neagoe ca el a fost folosit pentru "că Patapievici trebuie să cadă şi deci şi preşedintele României, Băsescu"
In niciun caz. Doar veriga slaba trebuie scoasa din lant. Degeaba incearca intr-un fel mizerabil sa deturneze sensurile si sa-i traga dupa el si pe Patapievici si pe Basescu. Patapievici trebuie sa se descotoroseasca de cel care l-a bagat in scandal cu tot cu zakustile de ghetto pe care le-a promovat.


Nu am vazut, de cand a inceput scandalul, in afara de cronica lui Pavel Susara, o alta cronica autorizata. Nu am auzit ca cineva sa fi analizat din punct de vedere artistic expozitia in sine. Exponatele. Ba, mai mult, mi s-a parut ca toata lumea s-a ferit ca dracu' de tamaie sa o faca. Era ca si cum ai pune un critic muzical sa analizeze o manea. Parerea generala a fost: "O expozitie discutabila din punct de vedere artistic". Iar singura intrebare adanc filosofica pe care a starnit-o a fost celebra: "Can a fart be art?"

Ma intreb si eu: de ce trebuie veriga slaba a ICR-ului sa reprezinte Romania la New York?

"Deja VU"













Am citit zilele astea mai multe articole care analizeaza tema votului uninominal in contextul deja apropiatelor alegeri. Am selectat trei. Trei pareri. Trei opinii: Corina Cretu, Alina Mungiu Pippidi si Andrei Plesu.

Corina Cretu trateaza subiectul cu scepticism, referindu-se la faptul ca "(...)recruţii de ultimă oră ai partidelor, care au notorietate şi sunt în căutare de confirmare sau de schimbare a statutului social, nu au cum să se comporte ca nişte politicieni de proximitate. În primul rând pentru că nu au nicio legătură cu politica, identitatea lor ideologică fiind una de circumstanţă. În al doilea rând, nu au cum fi purtătorii unor proiecte pentru comunităţi din care nu au făcut sau nu fac parte. Ei şi-au câştigat notorietate în domenii care au prea puţin de-a face cu agenda majorităţii cetăţenilor români (...)
Sper să mă înşel, dar alergând după candidaţi cu notorietate, riscam sa ne indreptam spre un eşec, care ar putea compromite o data in plus parlamentarismul romanesc. Peste tot in lume vedetele isi exprima punctul de vedere, sprijina un candidat sau altul, dar nu candideaza, ci isi vad de drumul lor, dupa cum si politicienii privesc cu responsabilitate propria lor activitate."

Nu pot sa spun ca sunt intru totul de acord cu ce scrie Corina Cretu. Dintotdeauna vedetele s-au implicat in politica si dincolo de a fi strict sustinatori ai politicienilor. Si asta si datorita faptului ca, pe undeva, scena politica se sudeaza armonios cu scena artistica, acolo unde "actorul de profesie" si "tehnicianul politic" joaca acelasi rol, solicitand "aplauzele" maselor.

Alina Mungiu Pippidi intr-un articol din care la un moment dat nu mai intelegi daca e un dialog cu ea insasi, o destainuire facuta cititorilor sau o scrisoare deschisa plina de reprosuri catre PD-L, se intreaba daca cineva chiar vrea sa castige alegerile. Referindu-se la PSD si la PD-L... O intrebare justificata avand in vedere faptul ca, in ciuda declaratiilor care sustin dorinta de a castiga, atat pesedeii cat si pedeleii se intrec in erori strategice. Iar despre PNL care "nu au nici o emotie la alegerile astea pe care niciodata nu au vrut sa le castige, doar sa nu le piarda" AMP spune ca profita de greselile pesedistilor si ale pedelistilor.
Si de ce nu ar profita, zic eu, daca cele doua partide se manifesta atat de patetic dar si desantat-haotic in dorinta de a atrage alegatori.

Andrei Plesu insa surprinde...Dupa ce in articol pune intr-o balanta "pierderile si beneficiile" pe care ni le pot aduce politicienii vedete(sportivi, cantareti, oameni de presa) ce se prefigureaza a ocupa scaunele Parlamentului, se decide sa sutina noutatea si originalitatea cu orice risc, in detrimentul politicianului gri si prafuit de pana acum.
"Aceeaşi, sau alţii? Ei bine, cu toate riscurile, alţii! Avem nevoie urgentă de un tratament radical pentru lehamitea noastră cronică, indiferent cîte primejdii colaterale ar implica acest tratament. Am umblat destul prin tîrguri amorţite şi mahalale fără haz. Nu ne-ar strica un pic de etichetă citadină, un pic de ştaif metropolitan."
Si, pana la urma, si eu ma intreb ce mai putem risca, dupa ce atatia ani si-au jucat rolurile in Parlament maimutoi politici ca WCT sau Paunescu, ca sa numesc in graba doar doua din starurile politice ale ultimilor 18 ani.



What a Wonderfull World
Asculta mai multe audio Muzica »

27 aug. 2008

Care e Realitatea cu Gusa?












In ultima vreme au aparut foarte multe zvonuri referitoare la Cozmin Gusa si la eventuala lui sefie la Realitatea TV. Ultimele stiri pe subiect apar in ziarul Curentul si sunt preluate de mai multe agentii de stiri:

"Comin Gusa se afla in tratative avansate cu Sorin Ovidiu Vantu pentru preluarea postului de director la Realitatea TV. Informatia apare in editia de miercuri a ziarului Curentul . Alaturi de Gusa, la conducerea televiziunii patronate de Vantu ar urma sa se instaleze si fostul director al trustului Intact, Mihai Craiu(director general la "Jurnalul Naţional" şi "Săptămâna Financiară"). Zvonuri despre aceasta 'mutare' au tot aparut (vezi si blogul Palatul Sutu ), dar acestea au fost dezmintite de Cosmin Gusa acum doua saptamani. El a declarat pentru ziare.com ca zvonul de pe piata media ca fiind "o stire rautacioasa"."-conform abra


"Lovitură de teatru pe piaţa media autohtonă: managementul postului Realitatea TV va fi preluat de tandemul Mihai Craiu (fost director la trustul Intact) - Cozmin Guşă. Cei doi urmează a-i lua locul cunoscutului jurnalist Mihai Toader, care a decis să renunţe la poziţia deţinută pentru a se reîntoarce în Noua Zeelandă, ţară a cărei cetăţenie a dobândit-o de mai mulţi ani. Surse din interiorul postului patronat de Sorin Ovidiu Vîntu susţin că deja controversatul afacerist se află în negocieri avansate cu cei doi, problemele de ordin financiar fiind rezolvate. Dacă numirea lui Mihai Craiu (director general al publicaţiilor "Jurnalul Naţional" şi "Săptămâna Financiară") la Realitatea TV nu este surprinzătoare, ţinând cont de faptul că trustul Intact anunţa pe 14 august că va înceta colaborarea cu acesta de la 1 octombrie, în schimb numirea deputatului Cozmin Guşă reprezintă o adevărată "bombă". Una care face să explodeze relaţia dintre controversatul afacerist şi liderul PIN."-Curentul

Salvati Pasajul Victoria!














Tocmai cand intentionam sa ma alatur si eu campaniei pornite de Zaza despre care avem amanunte si aici, observ (cu placere) ca domnul Chiliman mi-a luat-o inainte. Mai rar sa ti-o ia autoritatile inainte cu protestul, dar deh, daca sunt implicate si in blogareala... Prin urmare, despre ce e vorba: se intentioneaza distrugerea Pasajului Victoria care tine de patrimoniul arhitectural al capitalei. Ce putem sa facem sa oprim masacrul? Sa trimitem niste scrisori. Si sa fim cat mai multi. Model de scrisoare si adrese de e-mail aici.
Domnul Chiliman spune:
"Cheia rezolvării acestei probleme este la Ministerul Culturii. Nu ştiu cum, dar Pasajul Victoria a scăpat printre degete şi nu a fost declarat monument istoric, nu-mi explic de ce. Eu nu am calitatea legală de a-l clasa, nici Primăria Generală, atribuţie pe care o are în schimb Ministerul Culturii, singura instituţie abilitată."
Propun asadar sa trimitem niste scrisori si la Ministerul Culturii, la urmatoarele adrese:
cabinet.ministru@cultura.ro
Delia Ruxandra MUCICĂ - consilier al ministrului
delia.mucica@cultura.ro
Ionuț ILIE - consilier al ministrului
ionut.ilie@cultura.ro
Alexandra MOLDOVEANU – secretar al ministrului
alexandra.moldoveanu@cultura.ro

Cine se mai implica in campanie?
PETITIE

26 aug. 2008

Medvedev se rasteste la Voronin ca sa auda Basescu?
















Ieri, la Radio Romania Actualitati, aparea o stire referitoare la intalnirea de la Soci dintre presedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin si cel al Rusiei, Dmitri Medvedev:

"Preşedintele rus Dmitri Medvedev a avertizat astăzi Republica Moldova să nu repete greşeala Georgiei încercând să recurgă la forţă pentru a prelua din nou controlul asupra regiunii separatiste Transnistria.Rusia a trimis trupe de menţinere a păcii în Republica Moldova la începutul anilor '90 pentru a pune capăt conflictului dintre această ţară şi regiunea separatistă Transnistria, şi încearcă să medieze o înţelegere între cele două părţi."

Ca raspuns la aceasta avertizare (cu tenta de amenintare) presedintele Voronin a raspuns:

"Autorităţile Republicii Moldova au destul curaj şi răbdare pentru a reglementa conflictul transnistrean pe cale paşnică"

Tonul avertizarii rusesti ne aminteste de perioada lui Brejnev si de anii Razboiului Rece. Totusi, de ce ar trebui "avertizat" Voronin? Se cunoaste pozitia lui prorusa. Daca Medvedev s-ar fi rastit la altcineva, la un pro-unionist de exemplu, as mai fi inteles, dar asa? Am cautat cateva stiri mai recente despre situatia din Transnistria si iata ce am gasit in Romania libera de Joi:

"Presedintele Traian Basescu a declarat ieri (miercurea trecuta – n.n) la Kiev ca exista "elementele conflictuale" in Transnistria si, prin urmare, acest conflict are "potential pentru a izbucni" (…). Presedintele Romaniei a declarat ieri la Kiev ca in Transnistria ar putea izbucni un conflict, asa cum a fost cazul in Kosovo si in Osetia de Sud, pentru ca "elementele conflictuale sunt create si acolo". In plus, presedintele a mai spus ca actualele mecanisme de mentinere a pacii din zonele cu conflicte inghetate precum Abhazia, Osetia de Sud, Transnistria sau Nagorno Karabah si-au dovedit ineficienta. In aceste conditii, seful statului a afirmat ca "mentinerea actualelor mecanisme implica riscul degenerarii conflictelor inghetate".

Pentru a fi bine inteles Basescu a adaugat:

"Nu exista alta posibilitate de rezolvare a acestor crize decat prin inlocuirea mecanismelor de negociere sau a trupelor rusesti cu un mandat international".

Ma indoiesc ca Rusia va fi de acord cu aceasta ultima fraza, in special cu inlocuirea trupelor rusesti! Nu cumva Medvedev se rasteste la Voronin ca sa auda Basescu? Pentru ca nu-l vad pe prorusul Voronin atacand trupele rusesti ale Armatei a 14-a din Transnistria.
Cum dl. Basescu a mai vorbit aiurea in chestiuni de politica externa ma intreb: n-ar strica oare ceva mai multa moderatie?

PNTCD, incotro?










Atat in presa cat si in blogosfera, in jurul PNTCD, apar tot felul de zvonuri si scandaluri. Ultimul e cel legat de magnatul clujean Arpad Paszkany, cel despre care se spune ca a asigurat finantarea aripii Sarbu, castigatoare la congres. Nu cunosc absolut deloc dedesubturile acestor scandaluri, dar cred ca acuzatiile aparute in Cancan, conform carora Traian Basescu si-a atins scopul deturnand PNTCD din drumul spre liberali, atragandu-l de partea sa, prin afaceristul Arpad Paszkany si prin Radu Sarbu, ar trebui lamurite. Asta in conditiile in care Teodor Melescanu a anuntat ieri oficial ca negocierile cu PNTCD sunt suspendate. Probabil Radu Sarbu e cel care ne poate lamuri exact.

Cine ar trebui sa va plateasca?













Cunoasteti acuzatiile care apar des pe net, mai ales pe blogurile sau forumurile ziarelor, la adresa unuia care posteaza: "X e platit de...". Nu ma indoiesc ca multi dintre cei care cititi acest blog ati fost catalogati, "inregimentati politic", ba chiar banuiti a face parte dintr-un serviciu secret. In urma postarilor voastre de la tema "Razboiul psihologic online" am tras concluzia ca desi tacticile descrise de Anna Polyanskaya se pot regasi in amanunt si aici, in Romania, mai ales pe cateva bloguri si forumuri pe care le-ati numit, cei care fac asta o fac la modul voluntar daca vreti, si adeseori ataca in lipsa unor argumente cu care sa combata elegant. Revin la acuzatia "Esti platit de...", care mi se pare extrem de amuzanta, si as vrea sa va intreb pe ce state de plata virtuale ati aparut. Nu de alta dar poate "platitorii" vostri ar trebui sa se simta, nu? Si sa va trimita macar cate un cadou de Craciun, de ziua voastra, sau cu ocazia altui eveniment.
Eu le atrag atentia lui Patriciu si Mossadului ca imi sunt datori. Voi cui?



Pink Floyd - Money
Asculta mai multe audio Muzica »

25 aug. 2008

Floriiiiiiiiin Calineeescuuuu, in "anticamera" PNL.

"Actorul şi omul de televiziune Florin Călinescu a primit din partea PNL o ofertă de a candida la Senat într-un colegiu din Argeş.

Liderul PNL Argeş, Adrian Miuţescu, susţine că i-a înaintat o propunere şi aşteaptă răspunsul lui Călinescu." - conform EVZ


Update: Cititi si in Cotidianul. (foto: Cotidianul)

Happy End cu PD-L si Mona

Asaaa. S-a mai terminat o telenovela regizata si montata cap-coada de PD-L si trustul Realitatea TV. A tinut, exact ca si alte telenovele montate de acestia in tandem, aproximativ o saptamana. O saptamana in care pe trustul Realitatea TV (si doar aici) a fost o isterie generala legata de o eventuala revenire a Monei Musca si de candidatura sa. Ziaristi, comentatori, analisti, politicieni PD-L, care mai de care, s-au dat o saptamana cu fundurile de pamant: "Ce ne facem?" "PD-L-ul e pe cale sa se murdareasca?" "E bine sau nu sa reintre Mona Musca in politica?". Dezbateri aprinse, domnule. Forumurile si blogurile trustului duduiau. Problema de viata si de moarte. Totul terminandu-se, asa cum anticipam in discutiile cu niste prieteni, intr-un tablou final, in stanga cu lideri PD-L aparand onoarea partidului cu pretul vietii, si in dreapta cu doamna Mona cu capul plecat, continuandu-si demna "penitenta nemeritata"(acuzand isteria colectiva iscata de numele ei, dar neaparand din primul moment sa o innabuse, facand declaratiile necesare, asa cum era cel mai simplu si cel mai normal). Un zbucium, oameni buni. Un fel de Ana lui Manole jertfita pe altarul constructiei PD-L. Nu a lipsit din telenovela tensiunea, dramatismul si suspansul. Nu a lipsit de altfel niciun ingredient necesar. Iar totul s-a terminat cu happy end: cu o Mona mai curata si mai integra acuzand sistemul, cu un PD-L unde pura Elena face ordine, cu niste votanti care au respirat usurati ca nu trebuie sa-si calce pe inimi votand compromisul in toamna, si cu un "intrus" aratat cu degetul: Pinalti. El si numai el de vina pentru tot scandalului creat, pe cale de a fi "executat". Dar pana si el spasit, aseara, in emisiunea lui Robert Turcescu - care il intreba la ce ar trebui sa se astepte din partea PD-L dupa tot ce a facut - declarand filosofico-smerit (ceea ce m-a facut sa rad de mi-au dat lacrimile): "Cu-o moarte toti suntem datori!"





Update: De pe bloguri...

Elena Udrea despre Mona Musca
25 August, 2008 (11:57) | Telegrafic | de Cristian Pătrăşconiu
Sursa: Gindul, 25 august 2008.

Citate:

1. “Totul a fost o strategie, Mona Muscă a aruncat o nadă să vadă cum ne comportăm. Dacă era de bine şi mulţimile ieşeau în stradă să îi ceară să candideze, revenea în glorie. Dacă nu, avea posibilitatea de a ieşi cu eleganţă şi a spune că nu intenţionează să candideze din partea PD-L”

2. “Foarte mulţi cetăţeni şi-au pierdut încrederea în politică din cauza lipsei de sinceritate a doamnei Muscă, să dai vina pe alţii pentru nesinceritatea ta mi se pare lipsit de onestitate”


Ceea ce spune Elena Udrea este foarte corect. In politica tactica se numeste "balon de incercare". Doamna Musca a aruncat un balon de incercare. Daca nu isi dorea sa faca asta, nu mai exista "scandalul MM", deoarece Pinalti nici macar nu mai ajungea sa anunte candidatura acesteia.

24 aug. 2008

Razboiul psihologic online













Conform unor publicaţii de stiri din Federatia Rusa, “web brigazile” sunt presupuse a fi servicii de informatii sponsorizate de catre stat, formate din echipe care realizeaza operaţiuni psihologice on-line. Se pare ca aceste echipe sunt afiliate departamentelor de propaganda de stat, militare, secrete sau politienesti. Misiunea celor care lucreaza in “web brigazi” este de a difuza dezinformare gratuita, discuţii nedorite si spam pe blogurile si forumurile politice, prin utilizarea cyberstalking, cyber-bullying si alte metode de razboi psihologic.

Acest fenomen se pare ca a aparut prima data pe RuNet si a fost descris în 2003 de catre Anna Polyanskaya, de catre istoricul Andrey Krivov si de catre activistul politic Ivan Lomako. Ei au scris despre apariţia acestor “brigazi” pe care le descriau a fi bine organizate si destul de profesioniste, compuse metodologic si ideologic din personalitati care s-au instalat pe forumuri si bloguri. Una dintre observaţiile lor a fost ca, înainte de 1998-1999 aproximativ 70% dintre cei care accesau internetul erau oameni de opinii liberale, proveniti din clasa de mijloc, rusi si emigranti; din 2003 insa, forumurile, blogurile si tematicile abordate s-au diversificat. Au aparut si opinii totalitariste, în funcţie de autori. Acestea din urma, opiniile si comentarile totalitariste, au ocupat dupa 2003 cam 60-80% din spatiul internautic.

Potrivit Annei Polyanskaya si colegilor ei, comportamentul celor care lucreaza in “web brigazi” au caracteristici distincte, precum urmeaza:

-Propaganda ideologica comunista.
-Incercari de a se prezenta într-o lumina pozitiva întreaga istorie a -Rusiei si a Uniunii Sovietice.
-Minimizarea numarului de persoane care au murit în urma represiunilor.
-Loialitate faţa de Vladimir Putin.
-Respectul si admiratia pentru KGB si FSB.
-Ura fata de disidenţi, fata de prizonierii politici sau fata de jurnalisti.
-Propaganda anti-americana si anti-vest.
-Discreditarea adversarului. Ca de exemplu aducandu-i acuzatia ca ar fi nebun (chiar si în timpul argumentatiei acestuia).


Tactici:
Cel putin un membru al “web-brigazilor” trebuie sa fie online pe cate un forum activ, sau blog politic, pregatit sa combata orice idee liberala.
Adversarul trebuie provocat. I se spune ca argumentele pe care le aduce sunt false. Membrul “web brigazii” va incearca sa il enerveze. Daca reuseste, acela va provoca un mic scandal, stiindu-se stapan pe argumentele lui. Cel din “web-brigada” il va arata cu degetul, il va ridiculiza si in cele din urma il va pune la colt, il va ameninta. Isi va atrage adepti si impreuna il vor condamna pe “intrus”. Cel din “web brigada” se pronunta intotdeauna folosind pluralul. “Noi” nu suntem de acord. “Noi” nu te credem. Mai mult:”te cunoastem noi” “stim cine esti”. Eventual i se aplica si identitati false care se doresc demne de reprosul si dispretul tuturor.
I se va reprosa celui care a postat onest ca e platit.
Va fi intimidat prin comentarii de natura sexual-jignitoare.

Cunoasteti bloguri si forumuri de ziare in Romania unde interventia dumneavoastra onesta, dar care nu era conform politicii acelui blog/forum, a fost atacata prin tacticile de mai sus? Credeti ca sunt partide in Romania care folosesc echipe antrenate special in scopul de a face cyberstalking? Daca da, va rog sa numiti si sa exemplificati.

22 aug. 2008

Cine e The Queen of the Night?



Mi-a trimis Lulutza un filmulet in care 40 de soprane se chinuie sa interpreteze o arie scrisa cu "sadism" de catre Mozart.
Pe 30 septembrie 1791, cu doar doua luni inaintea mortii, a fost premiera la “Flautul fermecat” (Die Zauberflote) cu Mozart la pupitrul orchestrei. A avut un mare succes de public.
Aceasta opera este povestea unui cuplu de indragostiti, Tamino si Pamina, care trebuie sa treaca prin incercari magice inainte de a fi impreuna. La un moment dat Regina Noptii (mama Paminei) ii da un cutit Paminei pentru ca acesta sa il omoare pe Sarastro.

Aceasta arie - Der Hölle Rache - este celebra dar se interpreteaza foarte greu(de asta scriam mai sus de "sadismul" lui Mozart)deoarece soprana care se incumeta sa o incerce trebuie sa aiba un ambitus cuprinzator astfel incat sa poata urca deosebit de mult. Prima care a interpretat acesta arie a fost Josefa (Weber) Hofer, cumnata lui Mozart.
Cele mai celebre interpretari apartin urmatoarelor soprane: Joan Sutherland, Diana Damrau, Natalie Dessay, Cristina Deutekom, Lucia Popp, Edda Moser, Edita Gruberova, Sumi Jo, Rita Streich, Cheryl Studer, Luciana Serra, Beverly Sills si Erika Miklósa.
Dar alegeti voi care interpretare vi se pare mai buna. In filmulet aveti 40 de variante.
Ca sa va si distrati putin (ca doar e week-end) nu uitati si de de celebra si unica Florence Foster

Caderea lui Boc




Nu, nu e vorba de caderea lui la tv, in direct, in emisiunea lui Andrei Gheorghe.
Ci de o cadere din care Emil Boc isi va rupe mai mult decat gatul. Dar sa vedem sirul evenimentelor.
Emil Boc nu s-a opus niciuneia din candidaturile considerate nesanatoase de catre unii membri PD-L si nu numai: Mitica Dragomir si Mona Musca. Din contra, presa a prezentat, mai mult sau mai putin marginal, pozitii pro ale liderului din Modrogan in ceea ce ii priveste pe cei doi. Pozitii atacate mai tarziu de catre alti lideri ai PD-L, dar ceea ce mi se pare cel mai important, de catre Catalin Avramescu, seful cancelariei prezidentiale.
Suntem indreptatiti asadar sa credem ca micul Boc e lucrat. De cine? Cotidianul azi spune ca Raluca Turcan, catelusa lui Stolo, ar avea un rol. Probabil o face si direct Basescu prin catelusul lui Avramescu. Sau chiar prin Pinalti cel care e probabil folosit sa scoata de la naftalina sau din zonele maro ale politicii "candidati" pentru Boc. Indiferent cine si cum o face e clar ca zilele lui Boc la carma PD-L-ului sunt numarate. A servit destul. A fost goarna destul. E timpul ca Basescu sa se descotoroseasca de el. Foarte interesant de urmarit subiectul si caderea lui Boc. De data asta nu numai de pe platoul de filmari. Ci pur si simplu in dizgratie...



EVZ:

Emil Boc la o gustare cu „nea Mitică“:

După ce PDL i-a trântit uşa-n nas, Mitică de la Ligă se declară mândru că a avut „prudenţa necesară“ de a nu se înscrie în partid imediat după discuţia cu „amicul“ Ştefan.


„Ducerea mea la Neamţ să mă înscriu a fost oprită de o declaraţie a domnului Cătălin Avramescu. Am ştiut al cui e căţelul şi mi-am dat seama că s-ar putea să fie asmuţit de stăpân“, a povestit Dragomir, cu aluzie la funcţia lui Avramescu la Palatul Cotroceni.

Criticile şefului Cancelariei Prezidenţiale au fost însă urmate de o întâlnire a fostului PRM-ist cu Emil Boc, la meciul Rapid - CFR Cluj de pe 9 august.

Episodul, în varianta Dragomir, a fost scurt şi la obiect: „Când gustam câte ceva din protocolul Rapidului, eu l-am întrebat aşa la ureche: «E vreo problemă după declaraţia căţelului ăstuia de la Cotroceni?». Şi domnul Emil Boc a zis: «În ceea ce mă priveşte, nea Mitică, nu. Dar trebuie să te înscrii în partid». Când a spus «în ceea ce mă priveşte», iar am pus un semn de întrebare“, a adăugat Dragomir, la pachet cu un compliment pentru Boc: „Îl consider inteligent, chiar dacă unii spun că e goarna unuia“.


Realitatea TV:

"Mona Musca figureaza printre propunerile inaintate de judetul Neamt. Personal cred ca nu avem niciun obstacol si niciun motiv sa-i refuzam candidatura. Asteptam ca Mona Musca sa isi manifeste vointa in acest sens", a spus Emil Boc.

21 aug. 2008

PD-L il asculta pe Mitica
















Poveste din preajma motiunii de cenzura din toamna:

Mitica Dragomir:
„M-a sunat Borcea şi m-a invitat să merg în Suedia cu Dinamo. Şi-am spus: «Bă, eşti nebun? Se votează căderea guvernului, vine Blaga prim-ministru şi trebuie să le dau ăstora o mână de ajutor». «Nea Mitică, eşti nebun să votezi cu ăştia?» şi a început să vorbească mai multe. Afară de astea mi-a dat şi un ministru din PNL (la telefon )… «Nea Mitică, lasă-i dracului pe ăştia, hai cu noi». Şi când mă duc la domnul Videanu, cu nişte PUZ-uri, îmi spune: «Nea Mitică, ai dat-o în bară. Ai vorbit asta la telefon şi ai zis…».

Am rămas tâmpit, am spus: «Doamne Dumnezeule, înseamnă că sunt ascultat »“,
a povestit Dragomir.

Un răspuns similar a primit şi de la Vasile Blaga:
„Dumneata, când trebuia să ne dai o mână de ajutor, ai plecat, şi ai plecat pentru că PNL-ul ţi-a dat ordin“.
-conform EVZ

20 aug. 2008

Dragul nostru presedinte...













Cum vi se par declaratiile lui Basescu? Prima se refera la Uniunea Europeana despre care spune ca "s-a miscat lent" in ceea ce priveste zona Marii Negre si evenimentele din Georgia. A doua se refera la Rusia, si anume: “Federatia Rusa trebuie sa fie partener pentru securizarea zonei, nu element de risc”

Update: Cititi si la Roxana Iordache despre felul in care s-a (si ne-a) facut de ras astazi Basescu in Georgia.

19 aug. 2008

Patapievici - Caderea in ridicol













Agax mi-a atras atentia asupra unui lucru pe care de altfel il remarcasem si eu. Intamplator am pus pe blog doua postari: cea despre Iosif Sava, cu un filmulet in care se exprima atat Dan Grigore cat si HRP cu privire la maestru, la putin timp dupa moartea acestuia, si cea in care Dan Grigore se exprima cu privire la celebra expozitie de la New York.

Ei bine, cum il vad cei doi intelectuali pe Iosif Sava:

Dan Grigore: “Acum mi-e foarte dor de el. Ma gandesc cu drag, cu nostalgie si cu mare regret”…

HRP: “Iosif Sava avea cateva trasaturi care il faceau usor dizgratios. Bunaoara, avea o voce de bas. De bas profund. Cand il ascultam la radioul meu Albatros si isi impunea basii lui, asa facea radioul meu Albatros: brrrrr (greu de reprodus). Era ceva ingrozitor. Ma scoatea din minti.”

In timp ce Dan Grigore isi exprima decent nostalgia si regretul, Patapievici e dezgustat de vocea dizgratioasa a lui Iosif Sava. Il scotea din minti. Asta gaseste el de cuviinta sa exprime dupa moartea muzicologului.


Acest dezgust insa ii dispare total impostorului si ipocritului HRP atunci cand e vorba de expozitia de la New York. Nu numai ca nu il scoate din minti, si nu i se pare ingrozitoare, ba chiar se mandreste cu ea. Asta in timp ce Dan Grigore, a carui valoare intelectuala nu poate fi contestata, observa urmatoarele:
"Personal, ceea ce am văzut şi ceea ce pare să fi fost această expoziţie nu pare să fie demn de o expoziţie care reprezintă o ţară"

Mai e ceva de demonstrat in ceea ce-l priveste pe HRP?

Protestele unor intelectuali ca Herta Muller, Dorin Tudoran, Liviu Cangeopol, Radu Portocala si multi altii, nume sonore, personalitati verticale, care isi arata separat (si chiar pe probleme usor diferite) neincrederea in capacitatea manageriala a lui Patapievici, sunt tratate marginal. Dan Grigore subliniaza ca expozitia de la New York nu poate reprezenta Romania. Pavel Susara face o analiza pertinenta din punct de vedere artistic. Cu toate astea, Patapievici acuza ca i se vrea capul, se ascunde acum in spatele unei jucarii roz de doi lei, opunand-o Antenei 3 (dusman de moarte al poneiului), invocand libertatea de expresie si minimizand astfel nivelul scandalului si al luarilor de pozitie.
Problema insa nu o reprezinta nici poneiul, nici Antena 3, ci cele reclamate de distinsii intelectuali, si de faptul ca HRP intr-un fel urineaza pe parerile lor, din moment ce deviaza sensul discutiilor in asa masura. Cu siguranta insa nu face decat sa se afunde si mai mult, ceea ce ma face sa ma indoiesc din ce in ce mai puternic de capacitatea intelectuala a lui. Chiar atat de legat sa fie de cascavalul ICR incat sa se ingroape in mocirla?
Domnule Patapievici, sunteti dizgratios si ridicol, acolo, in spatele poneiului.

Update: Cititi si la Simona Ionescu.

Update 2: Nu apare nicio informatie pe internet (CV sau Wikipedia) cum ca domnul Patapievici ar fi sustinut vreun doctorat. Cu toate astea, distinsul, a participat la o bursa care mentiona expres ca participantii trebuie sa aiba doctoratul.
"Eligible to apply are young researchers from the Czech Republic, Slovakia, Hungary, Poland, Romania, Bulgaria, and the Baltics (Estonia, Latvia, Lithuania) who work in the humanities or social sciences. Candidates should have completed their doctorate."
Din cate stiu e acum inscris la doctorat, cu teza: „Imaginarul filosofic al fizicii. Cazul Pierre Duhem”.
Dar nu bag mana in foc ca nu ar avea si alt doctorat pe care insa nu l-a mentionat nicaieri. Are cineva detalii despre asta?

Update 3: Recent a declarat ca cele scrise in Politice (carte publicata in 1996) nu-l mai reprezinta. Am putea sa-l credem daca in 2006, prin editura Humanitas, nu ar fi aparut editia a treia a cartii cu pricina. Detalii AICI.

CNA in scandalul ICR New York





























Dan Grigore, dupa reclamatia facuta de Horia Roman Patapievici la CNA:
"O expoziţie care reprezintă o ţară nu trebuie să prezinte elemente extravagante. Pe fond, postul (Antena 3, n.r.) a avut dreptate, dar modul în care a procedat a fost foarte tezist, foarte părtinitor. Rămâne de discutat maniera jurnalistică în care s-a făcut acest lucru, mie nu mi s-a părut că a fost unul ok, ci, într-o anumită nuanţă, anti-Patapievici. Personal, ceea ce am văzut şi ceea ce pare să fi fost această expoziţie nu pare să fie demn de o expoziţie care reprezintă o ţară", a remarcat Grigore

Răsvan Popescu a propus acordarea unui drept la replică lui H-R Patapievici.

"Vedem în ce măsură un drept la replică ar rezolva situaţia şi vom reanaliza plângerea în şedinţa următoare", a spus şeful CNA. "O să vedem dacă o eventuală sancţiune ar putea fi luată în şedinţa viitoare", a mai spus Popescu.

Potrivit reprezentantei trustului Intact la şedinţa CNA "Patapievici nu a solicitat postului Antena 3 acordarea unui drept la replică" - conform Mediafax.

Update: Patapievici refuza sa aiba un drept la replica in emisiunea Gabrielei Vranceanu Firea

Street Art...à la France. Atentie, nu pute!













Am citit azi pe site-ul The Money Channel o stire care mi-a atras atentia rapid. Erau asociati doi termeni care in combinatie dau nastere la zakusti scandaloase: ICR si street art. Ups, mi-am zis, e rost iar de un eveniment, de data asta in Bucuresti, cu pipi, falusuri, droguri, svastici, flegme, menore si icoane cosmetizate artistico-patologic. Uitandu-ma insa la afisul care prezenta proiectul (foto sus), nu am vazut nimic "fantastic" si "fictional"(atentie la ghilimele) penal si patologic, ci doar frumos, interesant, cu mult bun gust si de o imaginatie debordanta. Am gasit imediat si explicatia: proiectul cultural este realizat de trupa de teatru Ilotopie, una dintre cele mai importante trupe de teatru stradal ale momentului, care reuneste în jurul Centrului Citron Jaune pe care l-a infiintat in sudul Frantei, creatori, actori, sculptori, dansatori, muzicieni, inventatori, scenografi si cercetatori. Aha, deci nici gand de Cristi si zakuska. De-aia nu mirosea urat proiectul.

O "mare" alianta











Din declaratiile pe care le-a dat ieri WC-ul national - Tribunul - la Realitatea TV, unde de ceva vreme pare invitat permanent, s-a inteles ca e deschis la o alianta cu Gigi Becali: "O sa vedeti cum intram amandoi in Parlament". Despre curtea teribila pe care i-o face presedintelui Basescu si la care i se raspunde prin chicoteli Nutzesti am mai scris. Tot aseara la Realitatea, multumindu-i intr-un fel Elenei Udrea pentru faptul ca l-a sustinut prin declaratii vis-a-vis de actiunea lui privind votul uninominal, WCT a spus: "Este o persoana de toata isprava fata asta. Tocmai i-am dat lucrarea mea de doctorat pentru ca am inteles ca si ea isi da acum doctoratul" Nu stim daca Vadim chiar i-a dat Elenei lucrarea de doctorat, dar intelegerea intr-o anumita parte populista a politicii romanesti pare din ce in ce mai asemanatoare cu o luna miere ce se consuma sub ochii nostri, zilnic. Pentru ca PD-L, cu gandul la cascavalul guvernarii, nu respinge niciun ajutor. Apropo: partidul lui Talpes mai exista sau a fost "ingurgitat" deja de PD? Un PIN mic...ceva...la desert?

George Enescu - 127 de ani de la nastere



Ne aduce aminte Simona Ionescu
Isi mai aduce aminte cineva? Vreo institutie a statului?...

In videoclip "Dublul" de Bach (p.I)- Enescu impreuna cu Yehudi Menuhin.

Si AICI Balada lui Enescu

18 aug. 2008

Adio Mona...dar ramai a mea


REALITATEA.NET - Boc: Mona Muscă este pe lista de candidaturi primite de la organizaţia PD-L Neamţ


Gabriel Liiceanu, 15 august 2006:

"In halul in care ne aflam acum, nu avem timp de nuante. Nu-mi cereti sa disting intre femeia cu carpa de pe coridor, intre d-voastra ca turnatoare si generalul Plesita care batea sau care punea la cale crima. Nu mai jucati teatrul acela dezgustator, nu mai faceti pe mironosita si pe ingrijorata de soarta "copiilor arabi". Stiati prea bine, semnandu-va angajamentul, cu cine ati intrat in cardasie. Nu va mai ascundeti dupa piersic: ati fost turnatoare, de bunavoie si nesantajata de nimeni."

Emil Boc, 18 august 2008:

Preşedintele PD-L a spus că Mona Muscă încă mai poate fi "utilă spaţiului public" şi că "şi-a ispăşit o bună parte din greşeala de a nu fi recunoscut încă din primul moment, pentru că nu a făcut nimic rău, în esenţă". "În ultimă instanţă, în votul uninominal, cetăţeanul este cel care iartă sau nu",

Se indoieste cineva de faptul ca in noiembrie, la alegeri, Liiceanu in dreapta si Boc in stanga vor sprijini aceeasi doamna Musca? Independenta sau nu, dar, evident, spalata intre timp de pacate.



Sarmalele reci - Adio Mona
Asculta mai multe audio Muzica »

Iosif Sava - zece ani.



















Zece ani de la moartea simbolului muzicologiei romanesti - Iosif Sava.
Sa ne reamintim buna dispozitie pe care o transmitea, fericirea de a impartasi cu telespectatorii si colaboratorii farmecul muzicii, vocea lui aparte, entuziasmul de a descoperii tineri artisti de valoare si de a-i promova.


Liviu Cangeopol - Atitudine















Liviu Cangeopol este unul din membrii Grupului disident de la Iasi, autor, impreuna cu Dan Petrescu, al cartii de samizdat "Ce-ar mai fi de spus" - carte deosebit de dura la adresa regimului comunist si a lui Ceausescu.
Referintele pe care le veti gasi pe internet la adresa lui Liviu Cangeopol spun:

"Liviu Cangeopol este considerat de către majoritatea cititorilor cel mai rafinat analist politic al Exilului. Face parte din grupul rezistenţilor anticomunişti din Iaşi. Venirea sa în Exil, în 1989, a produs un reviriment spectaculos al celui mai citit săptămânal Lumea Liberă din New York. Scrisul său bărbătesc, curajos, cât şi incoruptibilitatea sa i-au jenat de multe ori pe ziariştii ‘tranziţiei’, pentru că, Liviu Cangeopol este omul cu o singură cale. Contribuţia sa la desvoltarea RT este greu de evaluat, de aceea îi datorăm întreaga noastră gratitudine"

"In Editoriale sau Opinii, rubrici permanente ale revistei, Liviu Cangeopol este deosebit de transant si critic, privind realitatile "unei tari fara viitor", pe care o boicoteaza "senatorii pesedisti, secondati de marii justitiari ai lui C.V. Tudor, de la PRM", facand presiuni asupra Curtii Constitutionale, "alt focar de matraguni comuniste"; in felul acesta, Romania este in "asteptarea unui maine care nu va veni niciodata"
-wikipedia

Liviu Cangeopol si Dan Petrescu sunt de asemenea subiecte ale turnatoriilor de peste ani ale lui Sorin Antohi (reabilitat recent de clica Patapievici-Mihaies)

"Liviu Cangeopol a fost unul din cei sapte intelectuali carora, la 18 decembrie 2006, în discursul prilejuit de Prezentarea Raportului Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania, presedinte Romaniei, Traian Basescu, le-a “elogiat" gestul de a se ridica DIRECT impotriva lui Nicolae Ceausescu."

Liviu Cangeopol e cel care azi scrie o scrisoare manifest impotriva grupului din jurul ICR-Patapievici. Un articol vehement, transant, pornit dintr-o constiinta nealterata, pe care il redau mai jos, asa cum apare el in ziarul Curentul:

"Un avantaj paradoxal de care se bucură impostorii de calibru înalt este luarea succesivă a proastelor decizii, pentru că ultima o va eclipsa întotdeauna pe precedenta. Este exact ceea ce s-a întâmplat recent cu direcţia Institutului Cultural Român, care, după ce a oripilat puţina decenţă rămasă în patria dâmboviţeană prin trimiterea peste hotare a doi agenţi secreţi deconspiraţi, Antohi und Hoisie, a organizat o expoziţie cu măscări şi carenţe artistice în inima capitalei culturale a lumii, New York City. Scandalul prăşit în jurul falusurilor groteşti, al svasticilor discrete, atitudinilor desacralizatoare şi al fecalizărilor moderniste a captat atenţia cotidianelor centrale mioritice, adumbrind râvna exportului pataveric de securitate în eterna tradiţie comunistă.
Pentru unii, terfelirea culturii unui popor aflat în lungă suferinţă este un afront major. Încercăm şi noi să scoatem capul în lume, după ce dictatura ceauşistă interzisese expunerea puţinelor valori autentice, şi reuşim să demonstrăm numai cât de prost digerată este libertatea democraţiei impuse.

Ca în parabola bruegheliană a orbilor ţinându-se de mână, reprezentanţii elitei naţionale văd în precaritatea şuşanelei new-yorkeze fie un bun prilej de a se gudura pe lângă responsabilii călătoriilor plătite peste hotare, fie reiterarea loialităţii de castă nouă, care măcar prestigiu acceptat le va aduce (concretizat în alte şuşanele). Ca într-un coşmar fără sfârşit al pervertirii bunului-simţ, avocaţii turistici ai ICR au ridicat în slăvi calitatea artistică, îndrăzneala modernă, deschiderea simbolică a exponatelor.

Traian Ungureanu - rapsodul uteciu

Cum săptămânalul "New York Magazin" şi-a permis să publice opiniile personale (la care, potrivit definiţiei date democraţiei, oricine are dreptul) ale câtorva români din exilul american, vestitul publicist sportiv cu veleităţi filosofice Traian Ungureanu, el însuşi desţărat londonez, sare la gâtul criticilor amatori cu o virulenţă pompoasă, comică şi incoerentă ("Cotidianul", 6 august 2008). Tributar unui maniheism de haltă riverană, analistul băsesc (care a cântat atât de frumos realizările preşedintelui rotit încât s-a trezit în poală cu o numire de ambasador în Marea Britanie - dejucată de clica parlamentară a bandei operative adverse) consideră, în logica unor argumente păstrate la secret, drept alternativa unică la "streetartul" etalat la Misiunea Română de la New York "socialismul cultural românesc, amestec vorbitor de folclor falsificat, viclenie şi kitsch patriotic."

După ce îi cataloghează pe cei care au îndrâznit să se îndoiască de discernământul patavicios drept emanatorii unei "cacofonii surmenate de neştiinţă" şi preoţi ai "frăţiei nămoloase a betonului tricolor", câteva rânduri mai la vale, fostul rapsod uteciu îşi lasă, totuşi, o portiţă de scăpare canonică: "Streetart e sau nu artă serioasă. Personal, cred că nu e nimic mai mult decât un moment prelungit de relaxare şi joc al puştimii de ghetto urban. O experienţă ce va trece, probabil, fără să zgâlţâie marea artă, dar şi ceva teribilist la modul pueril-inofensiv." Uitând, câteva paragrafe mai încolo, despre ce perorase până atunci, Traian Ungureanu îşi contorsionează iarăşi viziunea artistică: "Bineînţeles, asta nu înseamnă decât că valoarea irită". Sărim peste deficienţele sintactice, ca între emigranţi (de regulă, cronicarul scrie mai îngrijit) şi iată-ne la ce ne-a mai rămas să alegem: fie naţionalismul de beton tricolor, fie cretinismul pretenţios al puştimii de ghetou.
În virtutea aceleiaşi sărace oferte şi bazat pe informaţii care scapă ochilor muritorului de rând, Traian Ungureanu conchide că "o cedare ar readuce în ICR New York ştergarele, şpriţurile, mitocănia şi anonimatul deplin", "traficul cu sarmale şi şezători, patronând chermeze tovărăşeşti, pe post de actualitate culturală românească", "hotel de şpriţuri şi bancuri băieţeşti", "chermezele", "simţul şezătorist", "autism naţional cârciumăresc", "bastion personal de petreceri şi distracţii oftate." Mă opresc aici. Ca valetuţ dedicat stăpânului de la Cotroceni, Traian Ungureanu ar trebui să fie mai prudent cu sarmalismul pe scări, căci ar putea jigni mega-bădăranii din propria ogradă, descriindu-le cu şarm umflat modul de viaţă cotidian. Care să fie obiectivul, însă?

În cheie cumetrial-artistică, în ultimii ani a apărut la noi o cireadă de intelectuali mânaţi de niciunde, puşi să ne persuadeze că taica Băsescu este primul preşedinte cu adevărat democrat şi anticomunist al românilor (până ce va clama şi el că a fost înfrânt de serviciile secrete), blagoslovind naţiunea cu instituţii, în sfârşit competente, oneste şi credibile. Că lucrurile se află pe făgaşul cel bun. Că e doar o chestiune de timp ca să ajungem la mal cu fruntea sus. Că ne vom elibera definitiv de sub jugul securist.
Ironic, însăşi prezenţa lui Horia Roman Patapievici la cârma ICR neagă impetuos toate aceste promisiuni. Casta profitorilor stipendiaţi prin fondurile ICR devine pe zi ce trece la fel de odioasă precum cea a gogoşarilor culturali de pe vremea înaintaşilor. Toţi cei care au sărit urlând în apărarea stimatului Patapievici au beneficiat de plimbări şi facilitări expoziţionale ori editoriale pe banii statului, obţinuţi din taxele plătite de cei pe care noii ciocoi atât de vădit îi dispreţuiesc.

Ne întoarcem la scandalul anterior, generat de moralitatea în derivă a celui care se ruşinează că este român şi susţine că limba ce-o vorbim ar trebui folosită numai pentru înjurături (nu şi-a ratat Traian Ungureanu adevărata ţintă?).

Sorin Antohi - profesorul minciunilor

La 4 august, "Cotidianul" dădea de ştire că renumitul şarlatan în serie Sorin Antohi a mai comis o fraudă intelectuală, dându-se drept asociatul unui institut ai cărui angajaţi n-au auzit de el ("Arbor Mundi. Institutul pentru Studii Avansate de Umanism Intercultural" din Bochum, Germania) şi director al unuia de care nu a auzit nimeni, "Research Institute Orbis Tertius" din Bucureşti, compus din... Sorin Antohi şi câţiva studenţi. După doctoratul său dovedit ca inexistent şi cele trei cărţi tipărite pe care nu apucase să le scrie, atribuirea acestor noi calităţi denotă patologicul. În urmă cu doi ani, Sorin Antohi a spus că regretă prostia de a se fi împăunat cu un titlu pe care nu-l avea. Însă acum recidivează. Dacă ieşi din sfera psihiatriei, nu mai înţelegi nimic...

Mitoman, fraudulent, impostor, turnător şi lipsit de caracter, oricum aţi vrea să-i spuneţi, Sorin Antohi, ca orice debil, n-a încercat decât să vadă - vorba oportunistului obraznic de la noi - până unde-i merge. După ce şi-a recunoscut păcatul turnătoriei, prietenii au sărit pe el şi l-au sufocat cu pupături (în sfârşit, era unul de-al lor!), iar după ce a fost depistat că nu deţinea niciun titlu doctoral, aceiaşi colegi s-au repezit să declame că ar putea avea zece. Iar acum, dl. Patapievici susţine că Sorin Antohi este un intelectual de mare clasă, pe care nemţii înşişi l-au solicitat să le lumineze ignoranţa, chiar dacă nu a fost chemat să predea un curs despre istoria ilustrată a imposturii academice ori a decăderii morale. Cum să stai acasă să mori de foame şi de lipsa consideraţiunii generale când ai astfel de oportunităţi?
E ruşinos că intelectualii de elită ai patriei se solidarizează atât de virulent cu un funcţionar mediocru ca H. R. Patapievici ori cu impostori siniştri precum Sorin Antohi şi continuă să ignore seniorial existenţa celui mai nedreptăţit şi important scriitor român, trăind în sărăcie şi uitare la Paris (o, ce-l va mai decora tov. Băsescu după ce nu va mai fi printre noi!).
Rămânerea lui H.R. Patapievici în fruntea ICR este un scandal care le însumează şi le depăşeşte pe celelalte două. Într-un fel, le umbreşte. Aşa cum existenţa atâtor gunoaie pe grumazul ţării diminuează până la ridicol nenorocirea patapee.
Orbi, neputincioşi, ori doar îndrăcit de îndărătnici, continuăm să înălţăm coloana infinită a nesimţirii româneşti în spatele sofismelor soporifice. În oglinda taberei adverse, conştiinţa tuturor pare curată. Ceilalţi sunt ceva mai ticăloşi. Dar nu cu mult, ca să nu se surpe ctitoria marxistă. Modulul de deasupra îl face suportabil pe cel de dedesubt, care îl sprijină pe următorul. Echipele culturale în competiţie au rolul ofiţerului bun contrapus celui rău, în timp ce Horia Roman Patapievici s-a baricadat pe termen lung în reduta conflictului de interes: din poziţia pe care o ocupă, contribuie şi el la perpetuarea blestemului naţional, pe care atât de meşteşugit îl înjură în cărţile sale."

Jos svastica!

video



Via Paul, (care are si o nedumerire indreptatita)un text si un film de pe Academia Catavencu.


"Un cretin - sau un artist, sau poate si una, si alta - a desenat o svastica pe monumentul* numit “Intersectie cu Europa”, ridicat acum citiva ani in fata Casei Presei. N-am prins demersul sau in direct, in schimb am prins eforturile unei echipe de Politie de a indeparta elementul necurat de pe fata lucrarii. Nu mi-as fi amintit de acest incident daca n-am fi avut, acum, povestea poneiului cu svastica in fund de la Institutul Cultural Roman din New York. Asadar, veti observa** in cele ce urmeaza, sper ca domnul Patapievici este pe receptie, cum se rezolva cazurile cu svastici.

* I-am spus “monument” pentru ca n-am avut alt termen la dispozitie. De-aia zic: daca ar fi fost dupa mine, svastica aia se lua si mai simplu - darimam “intersectia” cu totul.
** Am respectat intocmai ordinea operatiilor. Daca aveti impresia ca unele se repeta, sa stiti ca “e de la ei”".
-catavencu.ro

Votati minerii portocalii!













Spune Traian Ungureanu azi in Cotidianul:

“Atât cât avem busolă politico-naţională, singurul om de direcţie rămâne preşedintele Băsescu. E puţin, dar acest avantaj trebuie consolidat. Acum, când Occidentul asigură, practic, Rusia că are dreptul să vină de hac vecinilor, statele est-europene trebuie să-şi amplifice toate resursele de conduită şi curaj. Lunga vacanţă tihnită a istoriei s-a încheiat şi Europa pare anchilozată de atâta repaus. Greul cade pe noi. Decizia ne aşteaptă: în noiembrie.”

Hait! Acum trebuie sa-i tinem piept si Europei anchilozate, strans uniti in jurul Farului Calauzitor, singurul anticomunist si antisecurist care ne va arata directia, marele si slavitul Zeus. Noi impotriva rusilor, impotriva Europei, impotriva tuturor. Ne vom tine toti de catargul "anti-comunist" si "anti-securist" al PD-L si vom razbi. Caci asta insinueaza TRU la sfarsitul articolului, trimitandu-ne voalat la vot in noiembrie.

Mihaies insa, in articolul de azi din EVZ le mai da...o ultima sansa si liberalilor, de a se alia cu PD-L, ocazie cu care profereaza si o amenintare:

“Liberalii îşi joacă, în alegerile din toamnă, ultima şansă de a-şi recuceri onorabilitatea. Dacă vor alege alianţa cu pesedeii, vor fi călcaţi în picioare cu o violenţă pe care n-au întâlnit-o nici în perioada mineriadelor.”

Hait! (din nou). De cine vor fi asa calcati in picioare? Poate de minerii portocalii.
Ce ziceti de felul cum pune la zid Mihaies PNL-ul cerandu-i o alianta cu PD-L?
Probabil ca pana la urma aceasta alianta se va infaptui (sau nu?). Ce credeti? Merita o lectie PD-L, partidul securistilor de tip nou, sau nu? Care ar trebui sa fie aceea? Cum sa actioneze PNL?
Deci daca PNL se aliaza cu PD-L ... sunt buni. Daca nu..sunt rai. Asa functioneaza logica portocalie. Asa se explica si de ce Basescu nu ii mai ataca pe liberali. Asteapta sa vada daca sunt ...rai sau buni.

Daca cumva ati uitat cine e Basescu si cum functioneaza demagogia portocalie, cititi insa si la Andrei Badin un articol din care reiese cum acopera Basescu activitatea securistilor din SIE si STS, asigurandu-ne in declaratii ca totul e bine si sa dormim linistiti.

Cu alte cuvinte: Votati PD-L-ul! Pe liberali doar daca sunt cu noi! SIE si STS oricum (va) vegheaza!

Update: Cititi si la MoshCalifar

17 aug. 2008

PD-L + PRM











In poza: Basescu si purtatorul de cuvant.




Din ciclul “aliante si proiecte” despre care am mai scris AICI si AICI si care se refera la apropierea dintre PRM si PD-L, astazi un nou episod:

Elena Udrea sustine pe blogul propriu ca, din punct de vedere legal, decizia PRM de a ataca in instanta hotararea de guvern este intemeiata. “Din punct de vedere strict al respectarii legii, contestatia este întemeiata, Guvernul Tariceanu, în întelegere cu PSD, PC si UDMR, delimitând în asa fel colegiile, încât sa le fie favorabile, dupa numarul primariilor proprii pe care acestea îl contin si dupa voturile obtinute la alegerile din iunie, fara sa tina cont de prevederile legale.”
Avand in vedere si limbile dulci si netede pe care Vadim i le-a dat lui Basescu imediat dupa vizita de la Cotroceni pe tema jutitiei, apropierea dintre PRM si PD-L devine din ce in ce mai vizibila. La fel si faptul ca PD-L-ul nu e deloc incantat de acest tip de vot, si in general de votul uninominal, care in acest context nu le mai serveste interesele pe care cu siguranta le imbratisau anul trecut. E interesant sa vezi cum prin glasul secretarului executiv al PD-L, invocand legalitatea actiunii PRM, Traian Basescu se solidarizeaza cu Vadim Tudor.




Toto Cutugno - Insieme
Asculta mai multe audio Muzica »

15 aug. 2008

Nostradamus, Baba Vanga, China si legalizarea drogurilor

Cand nenorocirile si dezastrele par a se desfasura prea des si prea aproape de tine esti tentat sa te intorci la Nostradamus (In talmacirile lui Rathford perioada 2007-2012 este prezentata cit se poate de amanuntit. Nostradamus se refera la aceasta perioada ca la o "Vreme a nenorocirilor", "plina de razboaie, disperare si rau, dar si de speranta si fagaduinta")
Sau la Baba Vanga care a prezis petru 2008 inceperea unui mare razboi (2008 - Asasinarea a patru sefi de stat.(...) Una din cauzele inceperii celui de-al treilea razboi mondial)

Nu ma pasioneaza paranormalul sau proorocirile. Multe spun asadar ca suntem in apropierea unui al treilea razboi mondial. Conflictul din Georgia da apa la moara celor care se agita sa demonstreze ca Nostradamus sau Vanga au avut dreptate.

Cel mai mult insa ma ingrijoreaza dezvoltarea infloritoare a Chinei, marcata acum si de Olimpiada care e in desfasurare, prilej pentru Marele Leu de a puncta ca imagine si a se impune in forta.

Care sunt previziunile voastre?

In ceea ce-l priveste Cristian Neagoe..am mai citit azi un text care imi sustine convingerile in ceea ce il priveste. Text care culmea a aparut in revista lui Augustin Buzura (v-am zis ca tipul ii ameteste pe toti?)

"Decriminalizarea consumului de droguri, la fel ca decriminalizarea consumului de alcool, cafea sau tutun (substante psihoactive datatoare de dependenta la randul lor), duce la scaderea infractionalitatii si la un control mult imbunatatit al activitatilor comerciale conexe, care astfel pot aduce un profit semnificativ statului roman, atat prin impozitarea tranzactiilor, cat si prin atragerea unui numar semnificativ de turisti (pentru a enumera numai doua dintre beneficiile secundare majore). O demonstreaza deceniile de experienta ale unor tari precum Olanda, Elvetia sau Danemarca (vezi experimentul Orasului Liber Christiania) si o sprijina (cel putin in cazul canabinoidelor) mai bine de 100 de studii medicale recente (vezi Armentano, NORML, 2006).

Astfel, ONCRDR propune ANA (spre dezbatere si sustinere in Parlament) folosirea infrastructurii deja existente in Romania dupa modelul olandez. Suntem cu totii familiarizati cu sutele de blanarii si marochinarii din Bucuresti si orasele mari ale Romaniei care, dupa descentralizarea activitatilor comerciale ca urmare a trecerii la un cadru politic democratic, au ramas in mare parte in posesia statului roman, esuand cu toate acestea sa mai fie profitabile. Observam cu tristete peste tot in tara blanarii si marochinarii inchise, cu fatade darapanate si sigle de mucava care ne amintesc de vremurile tragice ale accidentului istoric caruia poporul roman i-a fost martor si victima.

Iata deci, avem solutia chiar sub ochii nostri, in inima marilor aglomerari urbane, dar ne temem sa o folosim. Ce spatiu mai potrivit pentru a te face blana decat Blanaria? Ce loc mai bun pentru a cumpara hasis marocan de cea mai buna calitate decat Marochinaria? Nemaipunand la socoteala ca denumirile romanesti ale acestor spatii traditional dedicate blanurilor si tabacelilor de Maroc sunt cu mult mai potrivite consumului de droguri recreationale decat neinspiratul „Coffee-Shop“.


Bravo, Cristi! Esti viteaz! Hai sa legalizam odata drogurile alea, ce Dumnezeu! Sau sa vorbim cu domnul Patapievici sa-ti faca un sediu ICR la Bogota?

(O sa scriu zielele astea si despre noul "curent", asumat ca antisocial, pe care il promoveaza Cristian Neagoe, personaj infiltrat in structurile statului. O sa ne distram. Macar sa-i fac reclama)

Pana una alta, un filmulet ca promo.



..si inca unul cu dedicatie pentru Cristi

Cand CTP scrie cu stiloul si HRP raspunde cu pixul...












Asteptam marti seara pe editia online a Evenimentului Zilei sa apara la rubrica la care ne-a obisnuit, articolul domnului Patapievici. Miercurea e ziua dansului. Miercurea apar articolele semnate HRP. A aparut insa un articol al domnului Tismaneanu si mi-am zis: "ei, or fi facut o rocada". Dar nu intelegeam de ce. In scurt timp insa intrebarea mea avea sa-si gaseasca un ipotetic raspuns. Cristian Tudor Popescu scrisese un articol in care, dintr-o pozitie neutra, sau cel putin asa am perceput-o eu, in stilul arhicunoscut, isi expunea parerea cu privire la scandalul ICR-NY, articol pe care va invit sa-l lecturati AICI. Totul bine si frumos imi ziceam. Uite ca CTP nu considera sa se implice mai mult de atat. Jos palaria. Ba inca mi s-a parut putin ca CTP are tendinta de a-l apara pe HRP.
Miercuri seara insa..soc. Deschid online editia EVZ ce urma sa apara joi pe tarabe si citesc un material al lui HRP ce se poate inscrie cu brio la capitolul non-articole, si poate fi predat in acest scop la facultatea de jurnalistica. Materialul seamana cu o scrisoare trimisa pe e-mail la nervi, o scrisoare pe care o citesti avand impresia ca te improasca cu spume din spatele monitorului. Mi-am spus imediat: Poate ca Patapievici s-a abtinut cu o zi inainte sa mai predea editorialul ziarului ca sa-si rezerve timp sa scrie un “ba pe-a ma-tii” hotarat pentru editia urmatoare. Si sunt mai mult ca sigura ca e asa. Dar incercand sa gasesc ce l-a suparat chiar asa de tare pe distinsul intelectual imi sare in ochi un termen pe care CTP l-a folosit la adresa domnului Patapievici: „badigard feroce“ al presedintelui- termen pe care cel din urma il considera mincinos si calomnios.
Chiar asa? De ce ii e rusine domnului HRP sa se muleze pe acest termen? De ce se scandalizeaza atat? Nu tin minte sa fi scris nici cel mai slab cuvant prin care sa-l critice vreodata pe presedinte. Din contra. Atunci? De ce ii e rusine domnului Patapievici sa-si asume pozitia de “taliban basescian” de exemplu? Din strafundurile umorilor rejectate prin acest articol, pentru care HRP nu a avut timpul necesar si linistea de a-l concepe detasat, reiese un fapt: Patapievici are (cel putin in subconstient) oroare de a-si lipi total personalitatea si pozitia de cea a lui Traian Basescu (asa cum a facut-o de exemplu Traian Ungureanu). Probabil doar se foloseste de Basescu, asa cum intr-un superb articol aparut in Ziua, Radu Portocala demostra.
Ma intreb de ce m-ar fi suparat daca mi s-ar fi spus vreodata “esti bodiguardul rapace al Regelui” in cazul in care as fi reprezentat elitele sau as fi fost simplu jurnalist. Nu cred de exemplu ca pe Roxana Iordache, sa zicem, ar fi deranjat-o daca i se spunea “esti bodiguardul feroce al lui Corneliu Coposu” (dau exemplu de ziarist care nu a scris – ca si in cazul HRP- niciodata vreun cuvant rau impotriva unui anumit om politic). Sau, de asemenea, nu cred ca Andrei Badin s-ar fi ofuscat daca i s-ar fi spus pe vremuri : “esti un taliban monarhist” - el de asemenea scriind numai elogios la adresa Monarhiei.
De ce se considera atat de jignit HRP? De ce super-reactioneaza? In strafundurile sale nu il pretuieste indeajuns pe Traian Basescu incat sa accepte aceasta alaturare?
De fapt eu cred ca distinsul HRP stie cine e Traian Basescu. In sinea lui nu se identifica cu el.
Ii e rusine ca trebuie sa-i faca plecaciuni, sa-i pupe mana.
El, unul din cei care pe vremuri avea verbul, avea adjectivul, avea adevarul…trebuie sa lucreze azi cu jumatati de adevar ceea ce-i da dificultati de exprimare. Adevarul nu mai e tot la el. E greu.

Inchei prin a-l cita pe Joe Negut, comentator in EVZ, care intr-o maniera simpla, clara, amuzanta, rosteste un adevar de netagaduit pe care domnul Patapievici ar trebui sa si-l asume:

“Pacat! Te-a prostit functia! In stilul lui bolovanos CTP te apara!

Iar REACTIA destinsa de azi a lui CTP...confirma.

14 aug. 2008

Street Art la Gara de Nord (plus Update)


















































Credeti ca daca nu deseneaza falusuri, svastici, menore, evrei, icoane batjocorite, acesti tineri, artistii Asociatiei din Pod, au sanse sa fie promovati de ICR?


Update: ploaie de meteroriti surprinsa de Vlad Andrei (click pe poza de mai jos pentru a marii)


Dedicatie "muzicala"...




(In special pentru @Paul caruia ii recomand cu insistenta partea a doua :) )

Confesiunile publice ale lui Cristian Neagoe: "Ma construiesc online"







Cristi NEAGOE
Arhiva speciei umane (aparut in Dilema Veche la data de 3 mai 2008)

"Petrec online cam nouă ore pe zi. Dar exist online continuu. Mai bine spus, o reprezentare a mea, conturată atent de urmele pe care le las de mai bine de zece ani, există şi creşte online continuu. Cele mai multe dintre rămăşiţele mele, cele mai relevante în motoarele de căutare, nu-s lăsate chiar la întîmplare. Reprezentarea mea online e mai bună decît mine în multe privinţe, doar că nu are corp. Asta se poate însă rezolva. Nu pot să mă răfuiesc cu ce aleg alţii să depună în reţea despre mine, aşa că mă grăbesc să uploadez eu. Nu pot lupta cu Google, aşa că răspund prin transparenţă. Dar fac o selecţie şi sînt înclinat să dau la o parte pozele nereuşite. Sînt atins, poate, de „efectul hiperpersonal“ (Joe Walther). Mă construiesc online cu fiecare bit urcat pe servere, despre care nu ştiu ale cui sînt şi cum vor fi folosite. Nu citesc niciodată Politicile de Intimitate înainte să consimt. Doar cu mult după, cînd deja m-am hotărît să rămîn. Uneori cred în construcţia asta a mea în reţea, fiindcă e reconfortantă. Alteori sînt convins că următorul război mondial va începe online. Internetul secretă masiv şi în creştere accelerată cea mai complexă arhivă a speciei umane din istoria sa de pînă acum, care va permite cartografierea exactă, în cele mai fine detalii, a universului cunoscut la început de secol XXI. Vom şti atît de multe despre fiecare individ prins vreodată în World Wide Web încît poate că nici nu vom mai fi atît de curioşi. Istoria în asemenea detalii va semăna cu hărţile Google, care au ajuns să-ţi arate oamenii pe stradă în trei dimensiuni. Într-o zi, mi s-a părut că văd o aluniţă pe coapsa stîngă a unei fete care se plimba pe bicicletă, la intersecţia dintre Bowery şi Lafayette, în New York. M-am gîndit că poate ar fi mai bine să ies naibii afară. Reţeaua seduce şi, cu fiecare nod sedus, reţeaua devine mai puternică. Îmi oferă informaţie, prieteni, sex, îmi dă senzaţia de putere, mă gîdilă, din cînd în cînd, cu raţia mea de 15 minute, transformată în trafic pe blog. Am renunţat aproape complet la celelalte medii. Nu mă mai uit la televizor, nu mai citesc ziare, ascult radio doar în maşină. Cred, alături de Howard Rheingold, că telefoanele mobile permanent şi gratuit conectate la Internet vor determina o mutaţie socială la fel de importantă ca trecerea de la telegraf la telefon. Ciudat, poate: n-am renunţat încă la cărţi în forma lor fizică. Sînt prea mişto aşa.

În prezent, petrec mai bine de-o treime din existenţa mea reală în virtual. Persoana mea online constă din sute de fragmente împrăştiate prin tot felul de ţevi şi secvenţe binare înmulţindu-se necontrolat în colţuri întunecate ale Internetului. E flatant şi înspăimîntător. Mare parte din activitatea mea online se rezumă la grădinărit. Cultiv relaţii. Culeg oameni. Plantez chestii şi mă uit la ele cum cresc. Recent, m-am apucat să-mi cultiv un profil pe Facebook. Cred că succesul enorm al acestui site (peste 70 de milioane de utilizatori activi la ora actuală) stă în algoritmul relaţional pe care Mark Zuckerberg a reuşit să-l creeze între oameni vii şi reprezentările lor virtuale. Pe Facebook (ca şi în Second Life, de altfel, unde însă e mult mai uşor să devii cu totul altcineva) ai dublul tău, creat după chipul şi asemănarea ta, pe care îl pui în legătură cu celelalte dubluri. De multe ori, dublul tău virtual se descurcă mai bine ca tine. E mai deschis, mai îndrăzneţ, mai activ social decît eşti tu în viaţa reală. Are timp să construiască răspunsuri, e mai amuzant, mai inteligent. Anxietăţile sociale se topesc. Pe Facebook ţi se propune să-ţi declini interesele de gen, status-ul relaţional, preferinţele politice şi pe cele religioase, printre altele. Nu e obligatoriu, dar eşti mai bine văzut dacă dai detalii despre tine. Cine ar face asta fiind în toate minţile, după un Holocaust şi o Epocă de Aur? De ce aş vrea să pun în spaţiul public astfel de informaţii? Pe Facebook, ţi se spune, eşti vizibil doar celor pe care îi consideri „prieteni“. Dacă te apuci totuşi să citeşti Privacy Policy-ul, afli că „Facebook poate oferi informaţii despre dvs. unor terţe părţi, inclusiv companiilor responsabile cu care dezvoltăm relaţii“. Desigur, nu s-au folosit încă de această clauză şi nici nu intenţionează să se folosească de ea. Dar clauza există în contract, iar eu am apăsat deja I Agree. Ştiu asta. Totuşi, astăzi am 221 de prieteni pe Facebook; în afară de vreo cinci dintre ei, pe restul îi cunosc personal din lumea reală. M-am reconectat cu oameni de care nu mai auzisem nimic de ani de zile. Deocamdată îmi pasă prea puţin de informaţiile mele personale. Vreau să cred că ceilalţi îşi văd de treaba lor. Vreau să cred că secolul trecut a fost de ajuns. Vreau să mă prefac că nu am ce să ascund şi, pe de altă parte, ştiu că nu prea am cum. Să ies de pe Internet ar însemna să mă exilez. Iar informaţiile deja existente nu se vor şterge decît la sfîrşitul lumii.
Ritualul morţii offline, pentru noi, cei care trăim astăzi online, va conţine o ceremonie importantă: încredinţarea username-ului şi a parolei în vederea accesului celor dragi la contul nostru de e-mail, apoi a tuturor celorlalte chei care deschid cutiile existenţei noastre în reţea. Partenerii de viaţă vor compune, probabil, un mail de înştiinţare către toate contactele defunctului, pentru ca aceştia să îl poată elimina din listele lor. Şi site-urile de postcarduri vor pune la dispoziţie, oh, vederi funerare groaznic de urîte.
"



Cum comentati tot ce s-a intamplat, dupa nici 3 luni dupa ce Cristi Neagoe scria acest text?
In articol, Cristi explica exact, cum se construia online pentru a se oferi publicului. Inclusiv pozele cu el. "Dar fac o selecţie şi sînt înclinat să dau la o parte pozele nereuşite."
Stiu, au fost multi care au postat aici (si inca sunt in blogosfera), care au reclamat faptul ca au fost imprumutate poze de pe diverse site-uri si postate pe blogurile noastre. Poate dupa textul asta vor intelege mai exact ca ele ne-au fost oferite cat se poate de constient si calculat.



Lui Cristi (personaj real si fictiv in egala masura, atat in online cat si in Real Life)

Precum ti-ai dorit, te-ai "spart" in si mai multe bucati, si te-ai imprastiat pe net. De data asta si cu ajutorul nostru. Al tuturor celor care navigheaza pe net si s-au implicat, pro-sau contra-in scandalul ICR. Nu suntem muti, surzi, orbi. Simtim. Vorbim. Scriem. Ai trecut prin fata ochilor tuturor si noi te-am "judecat" asa cum te-ai oferit, se vede, cu multa atentie la detalii. Dar fiecare subiectiv, arogandu-ne libertatatea sa te si criticam. Unii dintre noi.
Unii te-au criticat pt ca pe blogul tau (atentie, nu pe o revista de cultura!! pe un blog) analizai urina prietenei tale. Mie imi e indiferent ce faceai tu cu urina. Chiar si diplomat fiind. Dar textul de pe blog nu e o fictiune asa cum ai insinuat la tv, pentru faptul ca personajul dintr-o fictiune nu iese din piesa decat daca vrei sa emiti ideea ca toata viata noastra e o fictiune. Iar tu ai "coborat" din text, printre comentatorii care te numeau "CRISTI", si ai impartasit cu ei in continuare idei despre urina prietenei tale. Unde era fictiune acolo si unde realitate? Acum cateva zile am comunicat cu tine in subsolul unui text de pe acest blog. A fost fictiune sau realitate?
Ok. Poate ne-ai pacalit pe toti. Pe absolut toti. Ne-ai manipulat. Suntem cu totii publicul tau acum. Esti un actor bun. Rar mi-a fost dat sa vad un om cu o forta de manipulare atat de mare. Inteleg de ce i-ai zapacit pe toti din jurul tau, iar Patapievici ar risca sa-si piarda si capul si functia pentru tine. Si poate nu doar el.
Nici macar nu-ti pot spune ca ai apasat tu pe butonul periculos. AI ASTEPTAT sa provoci reactii. Ai asteptat ca altcineva sa apese. S-a intamplat. Au explodat bitii pe servere, Cristi. Spui: "Vreau să mă prefac că nu am ce să ascund şi, pe de altă parte, ştiu că nu prea am cum." Esti speriat acum? Tu! Cealalta personalitate a ta, cea reala (?), e speriata de consecinte? Ai puterea si suporta totul acum! Nu te disocia cand nu-ti convine de cel din online care joaca rolul "fictivului". Joaca pana la capat acest dublu , triplu, cvadruplu rol.
Noi, cei care facem parte din publicul care a patruns din greseala in lumea ta si te-a surprins pe scena, avem insa si reguli pe care va trebui sa le respecti. Mai trebuie sa joci si cum iti cerem noi. Nu de alta dar am platit bilet. Ti s-a spus ca-ti joci prost momentul din piesa in care esti "un diplomat roman". Nu ti se potriveste rolul asta. Si o stii si tu. Aici, in acest moment al piesei in care joci rolul functionarului public, ti se cere sa cobori de pe scena. Coboara!

(textul e o continuare la dialogul cu Cristi Neagoe pe care l-am avut AICI)