23 ian. 2010

Tacerea...

Am cateva bloguri la care tin mai mult decat la altele. Cred ca tuturor ni se intampla asta. Inexplicabil, dar intre diferite bloguri exista o "chimie" care le face sa se apropie. Desi autorii lor nu se cunosc personal. Se citesc reciproc, si de cele mai multe ori ajung, intr-un tarziu, sa se cunoasca. Apoi se dezvolta niste relatii intre bloguri si bloggeri, care pot duce la prietenii.

In ultima luna, trei blogguri la care tineam au amutit. Unul a fost inchis definitiv, deci a murit. Celelalte doua sunt in amortire. Am vorbit, bineinteles, cu posesorii lor. Motivele pentru care nu mai scriu? Dezamagire, scarba, sila, senzatia ca ceea ce scrii nu conteaza, ca nu merita sa mai lupti... Lucruri normale, pe care le inteleg. Mi-e frica insa ca situatia din tara si, in general, din jurul nostru, sa nu-i faca pe oamenii cu cele mai pertinente si argumentate opinii sa amuteasca scarbiti...

Sincer, oameni buni, nu mai e de gluma. Rasul ar trebui sa ni se intepeneasca pe fata, si chiar sa ne gandim serios la ce ne asteapta. Cand oameni, unii dintre ei cu o pregatire intelectuala de exceptie, sau cu o experienta profesionala deosebita, aleg sa taca si sa nu se mai implice civic, toti murim incetul cu incetul.

Nu voi nominaliza blogurile despre care vorbesc. Sunt ale unor oameni din trei generatii diferite. Si se stiu ei... Blogurile lor sunt mai vechi, mai noi, nu asta conteaza. Blogul meu se simte azi parca mai singur si mai trist fara textele lor, cu titlurile care "urcau" noaptea, tarziu, in lista de bloguri, la fiecare updatare. Bloguri de care m-am bucurat atat cand le-am gasit...

Bineinteles ca exista si bloguri care se nasc. Si vreau sa numesc din nou un blog pe care il consider foarte documentat si plin de argumente solide: Transildania. Un blog pornit de la inceput cu un proiect clar, si unde nicio postare nu e facuta... sa fie. Stiu ca autorul lui nu e o persoana care sa isi doreasca publicitate, dar pentru mine e foarte important ceea ce scrie, si m-as bucura daca l-ati vizita la fiecare postare.

Revin la blogurile care astazi tac. (Si nu sunt doar cele trei despre care spun. Vad altele care de-abia mai palpaie, ale unor oameni care scriau des pana la alegeri). Revin si ma gandesc ca nu am niciun argument ferm sa-i fac pe autori sa revina asupra deciziilor lor. Si asta ma sperie si mai mult. Ma sperie ca au dreptate, si ca argumentele lor sunt prea puternice, prea rationale, prea de bun-simt. Si amutesc si vorbele mele in fata lor.

Ma gandeam insa la ceva, inspirata si de noul blog al lui Marius Veerag, care propunea "din nevoia de comunicare... sa facem liniste, sa tacem" (din pacate si-a sters acea postare, asa ca nu pot sa va arat, si nu stiu nici exact daca astea erau cuvintele, dar sensul asta era). Ma gandeam ca, intr-una din zile, daca si voi vreti, cat mai multi sa tacem. Sa nu mai scriem nimic pe bloguri. O zi. Bineinteles, nici sa nu comentam pe altele. Iar Marius pusese in acea postare rola de mai jos. Dar putem pune, daca vrem, altceva. Sau nimic. Ce spuneti?

17 comentarii:

Anonim spunea...

http://catalinstochita.blogspot.com/2009/12/geoana-s-maturizat-nu-mai-este.html

Anonim spunea...

Hmmmm... un atac violet e cauza tacerii? :)

beatris spunea...

ŞŞŞŞŞŞŞŞŞŞŞŞŞŞ :)

[D][S][N] spunea...

... nu a fost niciodata o optiune !

Deceneu spunea...

Si eu simt ca-mi irosesc timpul, ca scriu inutil si ma bate gandul sa intru mai rar pe blog, pentru ca timpul e o resursa pretioasa.
Tacerea nu-i o solutie si exista riscul ca dupa o tacere multi sa nu mai revina.
Deceptia apare atunci cand nu sunt satisfactii si satisfactiile lisesc cand nu sunt rezultate.

Pentru ca o actiune sa nu se plafoneze si sa nu involueze trebuie aflat de la fiecare ce si-ar dorii, ce sperante si-a facut.

Eu spre exemplu care am fost membru de partid si am fost dezamagir de comunicare, mi-as fi dorit "incerca apa cu degetul", sa vad ca exista disponibilitate la schimbul de opinii din partea partidelor, si ca opiniile sunt luate in considerare, acceptate sau respinse motivat sau nemotivat, si sa particip activ la inceput cu idei si ulterior mai mult de atat.
Am constatat ca nu exista o forma organizata de comunicare, nu exista nici macar o retea de comuncare si nici dorinta.
Nu mi-am dat seama daca situatia asta e din cauza amatorismului sau e intentionata. Am motive puternice sa cred in a doua varianta.

Nici noi cu blogurile nu am evoluat, fiecare isi expune ideile, si ideile raman la stadiu respectiv.
Nu exista proiecte pentru organizare, pentru actiune sunt doar actiuni pentru sustinerea de persoane ceea ce deceptioneaza pe cei care nu cred in peroane in general sau in persoanele propulsate.

Nu tacerea e solutia.
Solutia este o dezbatere pe "tema ce-i de facut".

Constantin Ioan BRINCUS spunea...

Lilick,

INTOTDEAUNA,dar intotdeauna,cu cateva exceptii binecunoscute, blogurile politicienilor TAC dupa alegeri. Culmea e ca tac toate, fie ale castigatorilor, fie ale invinsilor.
Acum tac si blogurile obisnuite!
Asta nu e bine!

Lilick Auftakt spunea...

@Costi

Niciunul dintre ei nu e politician, dintre cei despre care am scris. Da, la polticieni stiu. Si asta, nu stiu cum sa-ti spun, dar ne jigneste. Pentru unii comunicarea nu a durat decat in campanie, cat au avut nevoie de voturi. Bineinteles, unii nu sunt asa.

@Deceneu

Nu stiu, eu am preluat idei de la tine pentru ca mi s-au parut importante. Am incercat si eu sa le transmit, au incercat si altii. Inca mai sper intr-o comunicare reala. Si ma bucur totusi ca ea exista pe alocuri.

@DSN

S-au inchis si se vor inchide bloguri. Bloguri serioase. Oameni cu o evidenta inclinatie catre scris, catre o atitudine critica...

@Beatris

Tu oricum scrii foarte rar. :)

@Arte

Da. O agresiune continua. Asupra normalitatii, asupra ratiunii, a bunului-simt.

Merci @Catalin.

[D][S][N] spunea...

Pai asa, si eu vreau sa il inchid, dar fara nicio legatura cu "Tacerea..." !

Lucia Verona spunea...

Da, dispar bloguri, oamenii nu mai găsesc raţiunea de a scrie, nu mai sunt motivaţi... Şi eu am momente cînd mi se pare totul inutil. Cred că şi tu ai.
În privinţa "tăcerii" de o zi, nu sunt sigură că ar avea vreun efect. Ni se întîmplă tuturor să mai tăcem o zi, din varii motive. Poate o săptămînă... dar e prea mult.
Am însă altă propunere: pe 2 aprilie, să nu scriem nimic despre Băsescu, iar televiziunile care ne sprijină să facă la fel.

Lilick Auftakt spunea...

@DSN

Dar de ce vrei tu sa inchizi?


@Lucia

Da, si da. Foarte buna propunere. Am mai nominalizat patru bloguri. Postarea urmatoare. :)

INCERTITUDINI spunea...

Lilick, stii ca nu prea indraznesc sa scriu la tine. Cunosti si motivele.
De dimineata , chiar am crezut ca va fi tacere. Ca o forma de revolta.

Cred in ce spune Deceneu.
Poate ca ar trebui ceva,ceva constructiv.. Nu stiu ce.

Eu scriu ce simt. Scriu , pentru ca simt ca trebuie sa vorbesc.Estwe dreptul meu. O fac cum pot.

Te citesc si te simt ca pe o busola. Nu comentez, pentru ca sunteti un fel de club.

Ce demonstreaza concursurile pe care le initiati? Asta n-am inteles ..
Oricum, mult succes!

Lilick Auftakt spunea...

@Incertidudini, Gina


Dar de ce nu vrei sa scrii? Am avut o postare pe tema educatiei, si mi-ar fi placut sa participi. Va mai urma una, pentru ca autorul pe care l-am citat, din Dilema Veche, s-a aratat dispus sa scrie un material si mai elaborat pe care il voi posta pe blog.

Concursul? E concursul initiat de Lucia Verona. Nu are legatura (neaparat) cu politica. Poate participa oricine. E si un soi de a incuraja unii bloggeri sa scrie. Daca primesti o diploma, o carte, un trofeu, reprezentand aprecierea celor care te citesc, parca simti ca nu ai scris degeaba.

Liviu spunea...

E un subiect stufos. Intre viata reala si activitatea virtuala exista adesea un sistem de comunicare gen vase comunicante sau, mai precis, de vase antagonice, ca sa spun asa. De multe ori viata reala e prea 'plina' pentru a ne lasa suficient timp si disponibilitate pentru a scrie pe bloguri.

Si eu fac uneori pauze lungi intre postari - fie sunt momente cand n-am nimic interesant de spus, fie am, dar ma coplesesc treburile cotidiene.

E pe de alta parte adevarat ca, intr-o vreme cand societatea civila e atrofiata, dimensiunea ei virtuala e foarte importanta si aproape singura. E asadar pacat ca unele bloguri, alttminteri active, tac acum.

[D][S][N] spunea...

Poate pt ca sunt timpuri prea serioase pentru un blog atat de neserios... poate pt ca m-au dezamagit reactiile unor oameni fata de mine... poate pentru ca sunt prea multi prosti, iar eu nu vreau sa mai cunosc prea multi... poate pt ca asa mi-am propus cand l-am deschis..., poate ca nu vad prea multa lume dorinsu-si sa continui ... si mai am si altele.

Oana spunea...

Imi place propunerea Luciei. 2 aprilie sa fie cu adevarat NO Basescu Day si sa nu-l pomenim :)

Stevie the LightningRod spunea...

frumoasa postare... nu sunt modesta, recunosc! :)) stiu 2 dintre bloguri, nu stiu insa care e al 3-lea? :)

Lilick Auftakt spunea...

@Paratraznetul Fanica


:) Ca nu stii e si mai nasol. :) Sper sa nu vada persoana.