Italienii, "rasa superioara" si in Romania

Despre subiectul asta, legat de discriminarile pe care le fac italienii, s-a tot scris in ultimele zile. Se pare ca scandalul e in toi. E ceva banal cand se intampla in Italia, din moment ce italienii isi permit in Romania sa ii trateze pe romani ca pe niste gunoaie. Si e vorba chiar de “gunoaie” cu studii superioare. Care nu violeaza, nu fura..etc. O sa va povestesc un caz concret. Al unui prieten, inginer constructor (o sa-l numesc X), care a lucrat din decembrie 2003 pana in aprilie 2004 la firma Todini, pe proiectul Motorway Bypass Sibiu. Lucra in birou cu inca doi romani si un italian. De la bucatarie, pentru ca asa erau ordinele, i se aducea italianului un expresso, iar romanii erau tratati ca si cum nici nu ar fi fost in birou. Dupa vreo doua luni, italianul l-a intrebat pe X, dupa ce s-au mai imprietenit, daca nu vrea si el o cafea. Si, din cand in cand, ii oferea cafea filtru intr-o cescuta de expresso, gandindu-se probabil ca nu se prinde, sau poate pentru ca se temea sa nu ii creasca tensiunea. (desi, la angajare, se dovedise a fi sanatos : ) ) Cafeaua era pregatita din boabe vrac, cea mai ieftina, in timp ce italianul bea expresso Lavazza. De asemenea, romanii nu aveau voie sa primeasca nici apa minerala, pretextul fiind ca sticlele de apa sunt inestetice tinute pe birou. Numai in cazuri exceptionale se accepta sa primesti cate un pahar cu apa de la robinet.
Pe usa care ducea la bucatarie si la sala de mese era scris in limba romana (oare pentru cine?) “Accesul strict interzis”. De asemenea si la toaleta cea mai apropiata (si curata). Niciun roman nu avea acces la internet. Motivatia: “descarca filme”. Insa prietenul X trebuia, printre altele, sa organizeze licitatii. Motiv pentru care avea nevoie de internet sa gaseasca firme, sa le contacteze, sa le trimita documentatia, sa o reprimeasca, si…daca nu avea acces la internet, ii ramasese doar varianta prin posta sau prin porumbei calatori.
In timp ce italienii aveau voie sa se duca cu masinile de serviciu acasa, la locuintele din Sibiu, si sa revina a doua zi la serviciu cu ele, romanii nu aveau acest drept. Mai mult, venind cu masinile personale la serviciu, romanii nu aveau voie sa le parcheze in parcarea special amenajata care era asfaltata, ci pe o platforma din pamant, pregatita prin grija conducerii italiene. Va imaginati ca dupa fiecare ploaie ea devenea o mare balta de noroi din care riscai sa nu poti sa iesi la terminarea programului.
Cand amicul X a solicitat sa vina cu o ora mai devreme la birou, fara sa aiba pretentia sa i se plateasca bani in plus pentru aceasta ora, asta pentru ca sa vina cu alti doi colegi romani care incepeau programul cu o ora inaintea lui, cu masina, raspunsul a fost: “ Trebuie sa il intrebam pe seful cel mare. Daca el aproba, se poate. Daca nu, nu” Nu s-a putut.
De Craciun, daca X a plecat mai devreme spre casa, spre Bucuresti, nu a mai avut onoarea sa primeasca o sticla de vin spumos si un cozonac pentru care trebuia sa semneze pe un tabel. A mai primit insa la intoarcere o felicitare bilingva, in care bineinteles ca scria mai intai in italiana si apoi in romana.
La laboratorul de incercare a materialelor s-au intamplat si lucruri mai grave. Deoarece seful italian (mare) nu era de acord cu legislatia romana, si angajatii romani o sustineau, pe principiul “legile romanesti se aplica”, sefa de laborator a primit doua batai crunte.
Povestea e mult mai lunga, desi prietenul a petrecut un timp foarte scurt acolo. Isi mai aminteste si de faptul ca pentru orice discheta sau 10 coli de hartie A4, DACA ERAI ROMAN, trebuia sa faci cerere, sa completezi o fisa de magazie, desi produsele erau consumabile.
Cam asta cu italienii…Ar mai fi ceva de spus? La cate alte firme nu s-or intampla astfel de lucruri, daca nu chiar mai grave…