PNL incotro? (II)

Am citit analiza lui Adi Zabava legata de ceea ce el numeste “momentul zero al PNL” si anume anuntatul congres al partidului care va avea loc la sfarsitul lui martie. Il citez: ” (…)PNL a ajuns din nou intr-un punct critic. Un punct pe care eu il vad mult mai important decat alegerile de pe 30 noiembrie. Antonescu si Orban vor sa-l dea jos pe Tariceanu. Pentru asta au nevoie de oamenii din teritoriu, iar asa zisa campanie e inceputa de o buna bucata de timp. Citeam undeva ca cei ce doresc sa-l dea jos pe Tariceanu au nevoie de un argument, iar singurul pe care il au la mana e intrarea la guvernare, sau mai bine zis neintrarea la guvernare de dupa 30 noiembrie.”
Pentru a acuza aceasta neintrare la guvernare, atat Crin Antonescu cat si Ludovic Orban ar trebui, din punctul meu de vedere, sa raspunda transant la urmatoarele intrebari:
1. Cu cine si-ar fi dorit sa guverneze si ce sanse ar fi fost ca negocierile cu PSD sau PD-L, conduse de ei insisi, sa se fi finalizat.
2. Ce sprijin ar fi avut din partea partidului, de la centru si din teritoriu, in negocierea cu PSD sau PD-L, si ce avantaje estimeaza ca ar fi avut partidul pe termen scurt sau lung intr-o coalitie cu unul din cele doua partide mari.
3. Ce sustinere ar fi avut din partea electoratului liberal pentru a alege calea unei coalitii cu PSD sau PD-L, in vederea scrutinurilor electorale care se apropie.
4. Ce ar fi negociat ca sa intre la guvernare, in afara de postul de premier, cu un partid de peste 30 %, si tinand cont de faptul ca cele doua partide acum in coalitie, si presedintele Basescu, facusera deja o intelegere pe care au recunoscut-o ulterior.
Adi Zabava vorbeste si de mirajul puterii care exista in PNL (ca peste tot), dar il citeaza pe Bogdan Olteanu care spune ca totusi PNL nu e un partid de lider. Nici eu nu cred ca PNL e un partid care sa se ascunda in spatele imaginii unei singure personalitati, si, daca e asa, o analiza ar trebui facuta in primul rand pe echipa de conducere in intregime. O autoanaliza cu expunerea si asumarea greselilor. Apoi sa se treaca la criticile aduse unui lider sau altuia, cat a reusit fiecare sa traga echipa dupa el, sa impuna oameni noi si credibili, sau cat au afectat partidul anumite erori facute de respectivii in diverse momente ale guvernarii.
Bogdan Olteanu se fereste sa spuna de ce sustine candidatura lui Tariceanu la sefia PNL. Nu crede ca ar parea obiectiv in postura asta. Dar sunt anumite lucruri care trebuie spuse, si sunt extrem de simple: Calin Tariceanu a evoluat cel mai mult din punct de vedere politic in ultimii patru ani, fiind cel mai prezent, cel mai vizibil, si scutul partidului in lupta continua cu presedintele Basescu si cu piedicile impuse de la Cotroceni. Asta l-a obligat in primul rand sa nu faca greseli in declaratiile publice. Crin Antonescu sau Ludovic Orban, chiar daca uneori au fost mult mai duri la adresa presedintelui (de foarte multe ori pe placul electoratului partidului), au facut si multe greseli. Dar nu declaratiile dure fata de presedinte trebuie analizate, si nu asta face o personalitate politica sa fie sau sa para puternica, ci actiunile prin care se impune ca lider si principiile pe care le impune.
Insa o analiza mult mai complexa face Roxana Iordache pe aceasta tema si va invit sa o cititi AICI.
Personal am simtit ca putin inainte si dupa alegeri Ludovic Orban a fost adeptul unei intelegeri cu PD-L, Crin Antonescu si-a dorit o intelegere cu PSD, iar Calin Tariceanu si-a dorit opozitia. De ce o cale sau alta este, ar fi fost, sau ar fi in viitorul apropiat corecta sau gresita, ramane sa analizam impreuna.
Sa nu uitam insa ca a existat si un moment 2007 cand Ludovic Orban a declarat ca PNL ar trebui sa intre in opozitie. Credeti ca ar fi fost bine ca PNL sa iasa de la guvernare atunci, inainte sa isi asume VU? Nu cumva ar fi fost o ocazie ca PSD si PD-L (in negocieri de atunci) sa fi pus mai repede mana pe putere, sa impuna VU majoritar, o constitutie pe placul Cotroceniului, niste alegeri prezidentiale anticipate, si sa se descotoroseasca de PNL?
Sa nu uitam ca in PNL exista si Dinu Patriciu care a recunoscut in cateva randuri ca isi doreste o apropiere de PSD. Nu este un secret. In cazul asta, Crin Antonescu, fiind acceptat de multi lideri PSD ca posibil candidat unic, ar putea poate sa il surclasese in alegeri pe Traian Basescu. Am scris "poate". Nimic nu e sigur. Dar apropierea de PSD nu ar fi de data asta fatala pentru PNL in reasezarea partidelor pe fotoliile de pe esicherul politic? Nu ar aparea in acest caz Basescu drept candidatul indiscutabil al dreptei?

P.S. - Am mai scris un text cu acelasi titlu pe 30 noiembrie 2008. E interesant sa recitim comentariile noastre de atunci.