Dorel si Gabriel Liiceanu - posibile confluente

Poate ca si voi, ca si mine, ati mai vazut videoclipul acesta. Cautand ceva pe net, zilele trecute, l-am redescoperit, si, in contextul din ultima vreme, materialul filmat pare sa dobandeasca noi conotatii. Ce s-o mai lungim, este vorba de publicul larg si de intelectuali, de anumiti intelectuali.

Cum ii recepteaza oamenii de rand pe intelectiali? Cum il recepteaza Dorel pe Gabriel Liiceanu? M-am gandit in ultimul timp, citind diferite reactii, ca publicul acestor intelectuali s-a schimbat, ca admiratorii lor s-au schimbat. De cand intelectuali de varf au inghitit la greu manele alaturi de Guta si Florin Salam, de cand Patapievici a devenit "bastan" in ochii manelistilor, te intrebi cine le mai citeste opera... Ei bine, din intamplare am realizat astazi cine: Dorel!

Ascultati cu atentie despre ce discuta personajele din filmuletul de mai jos. Vorbesc de... Gabriel Liiceanu. La vremea cand a fost realizat filmul, probabil ca parodia era cum nu se poate mai reusita. Astazi insa.... Astazi filmul nu mai e o simpla parodie, e chiar un scenariu posibil, probabil, si chiar veridic.

Ei bine, se prea poate ca astazi, dupa ce intelectuali precum Gabriel Liiceanu au avut pozitiile cunoscute, dupa ce au acceptat egalitatea perfecta dintre filozof si tampit, dupa ce au acceptat sa fie comparati cu ospatarii si tinichigiii, dupa ce au inghitit fara cracnire manele propagandistice la Etno TV, dupa ce si-au urmarit idolul aparand la OTV, astazi, spuneam, s-ar putea ca miticul Dorel sa fie reprezentantul perfect al noii generatii de cititori.

Acest lucru nu se intampla pentru ca Dorel s-ar fi emancipat, si nici pentru ca acesta s-ar fi inaltat prin cultura, ci pentru ca ei, acesti intelectuali, au coborat la nivelul lui Dorel...

Sa recunoastem, materialul filmat avea mult umor. Acesta rezida din juxtapunerea dintre Dorel si Gabriel Liiceanu, din alaturarea a doua personaje - prostul comun si intelectualul infailibil - care atunci (subliniez: atunci!) nu puteau avea nimic in comun.

In momentul realizarii filmului antiteza era perfecta! Din aceasta decurgea umorul ce stabate materialul, precum si reactia privitorului. Astazi planurile s-au amestecat, situatia s-a schimbat, iar antiteza aproape ca a disparut. Asa ca a disparut si umorul...

Sa mai razi sau sa plangi? Uh!