18 ian. 2010

Un "traseist" de geniu: Sir Winston Leonard Spencer-Churchill


“There is nothing wrong with change, if it is in the right direction” - Churchill

Se tot vorbeste in ultima vreme despre tradare si traseisti. Poate ca cei care trec cu usurinta de la un partid la altul ar trebui sa citeasca despre marii "traseisti" politici ai istoriei, ca sa inteleaga cand, de ce si cu ce miza te poti desprinde uneori de partidul in care ai intrat. Daca isi prevad in plecarile din partide un destin istoric, si lupta pentru niste principii, e bine sa o faca. Daca nu, isi semneaza doar sfarsitul carierelor politice.

Citez din Bildmonographien, autor Sebastian Haffner: "Intr-un stat parlamentar, patria politicianului este partidul sau. In el traieste, in el trebuie sa se afirme, el il sustine si il ocroteste. Fara partid nu este nimic. A schimba partidul, mai ales intr-o tara in care doua partide se infrunta ca doi inamici (cazul Angliei), e, pentru un politician, ca un soi de emigrare. Mai mult: o dezertare in fata inamicului.

De cele mai multe ori schimbarea partidului inseamna sfarsitul carierei politice. In cazul lui Churchill a fost inceputul. In martie 1901 si-a tinut, ca proaspat ales parlamentar din partea Partidului Conservator, primul discurs in Camera Comunelor. In luna mai 1904 a trecut coridorul parlamentului. A traversat spatiul gol care separa, in sala dreptunghiulara si lunguiata a Parlamentului britanic, partidul de guvernamant si opozitia. Si s-a asezat pe bancile liberalilor. Anglia politica avea o stire de senzatie!

A trecut la liberali unde functiile, puterea si, poate, soarta il asteptau. Desigur ca a fost acolo un corp strain, insa era un personaj interesant. Din prima clipa a devenit o figura mai importanta decat fusese vreodata la conservatori. Conservatorii britanici erau un partid autosuficient, flegmatic-megaloman, caruia nimic si nimeni nu i se parea important, nici macar intelectul sau originalitatea. Se simteau ca si stapanii innascuti ai tarii – un partid de guvernamant prin definitie. Pe cand adversarii lor, la vremea aceea liberalii, aveau intotdeauna sentimentul ascuns ca au nevoie de ceva special - noroc, idei deosebite, personalitati speciale - pentru a ajunge in mod execeptional la guvernare.

De aceea, un recrut iesit din comun ca tanarul Churchill era binevenit liberalilor. Aproape din primul moment, noul liberal a devenit ceea ce la conservatori nu fusese, si poate nici nu avea sa fie: un candidat pentru o functie ministeriala. Cand liberalii au ajuns intr-adevar la putere, in 1906, in urma victoriei zdrobitoare in alegeri, Churchill a devenit imediat "junior minister", adica secretar de stat pentru afacerile coloniilor, iar doi ani mai tarziu ocupa un fotoliu ca Ministru al Economiei, apoi ca Ministru de Interne in cabinet.

Pana aici totul ar fi fost explicabil. Insa de aici s-a intamplat ceva extraordinar, poate cel mai iesit din comun lucru din lunga viata politica a lui Churchill. Cand acest aristocrat, si ex-ofiter in armata, a plecat de la conservatori la liberali, s-ar putea crede ca s-a asezat undeva in aripa si extrema dreapta a acestui partid. Insa el a alunecat pana la extrema stanga a liberalilor.

Aceasta aripa "radicala", aproape revolutionara a liberalilor, care era ca o opozitie in cadrul propriului partid fata de marii burghezi, intelectualii si moderatii din conducerea partidului, era condusa atunci de David Lloyd George, (ulterior prim-ministru intre 1916 si 1922). Acesta din urma era o sperietoare a burghezilor, un avocat sarac din ultimul colt al Tarii Galilor. Temut Lloyd George - un geniu natural al politicii, orator fara pereche, foarte subtil si convingator - avea un plan. Un plan care dadea frisoane nu doar adversarilor sai conservatori, ci si unora dintre colegii sai de partid: dorea sa duca guvernul liberal catre o politica de reforme sociale, care ar fi rupt definitiv puterea clasei nobile conservatoare, care i-ar fi luat baza economica prin taxe pe venit si pe mostenire, si care sa castige atat bastionul conservator al Camerei Lorzilor cat si clasa muncitoare.

In anii 1908 -1911, cei mai turbulenti ani ai secolului 20 in politica britanica, a reusit sa impuna aceasta politica, cu siretlic si forta, si cu o virtuozitate politica remarcabila. I-a scos din joc atat pe conservatori cat si pe proprii lideri de partid. Si cine a fost, in acest exercitiu, cel mai mare ajutor si aliat? Nimeni altul decat fostul conservator Winston Churchill."

Peste cativa ani Churchill s-a intors la conservatori, unde avea sa-si implineasca destinul de politician. 1940 a fost momentul pentru care, chiar si prin aceasta trecere in tabara liberalilor, se pregatise o viata. Anglia anului 1940 era pe buza prapastiei, nemtii erau la Canalul Manecii, lupta singura impotriva lui Hitler care ocupase Europa si invinsese Franta. Ar fi urmat, logic, capitularea Angliei... Si totusi, Batranul Leu a venit la putere si a intors istoria pe dos.

Update: O continuare a acestui subiect gasiti pe blogul Transildania.

7 comentarii:

Radio33 spunea...

Uite pentru posturi din astea un aiurit ca mine încă mai citeşte ce se scrie pe aici. Dar să ştii că mă interesează în continuare ideologia PNL :-)

Claudia Muresan spunea...

'Traseist' e un cuvint urit. Foarte. si cuvintele, ca oameniii, prefera sa stea intr-o companie pe masura lor. eu una nu as pune Churchill si 'traseist' in aceeasi fraza.

Anonim spunea...

Sunt unii care nu suporta sa auda numele lui Churchill, indiferent cate a facut la viata lui.

Motivul: a semnat o anume hartie impreuna cu Roosevelt si Stalin. Hartie care pe noi stii bine unde ne-a pus pe harta istoriei timp de 50 de ani...

Eu nu sunt chiar atat de radical. Apreciez, dintre zicerile personajului, mai ales pe cel legat de democratie (“Democraţia este un sistem politic prost, cel mai bun, însă, dintre cele pe care omenirea le-a inventat până acum”). Din pacate, sunt multi pe meleagurile mioritice care nu il inteleg...

Lilick Auftakt spunea...

@Radio33

Bine, bine,:)) O sa o discutam. Dar uite, trebuie sa incepem mai de departe. Cu subiecte legate de istorie, cu ce se mai intampla prin Europa cu partidele liberale si nu numai... E cam greu.

@Claudia

Ei, ia-l asa, intre ghilimele, cum l-am pus in interiorul articolului. Traseist esti cand mergi spre un partid aflat la putere. Churchill a facut exact invers, a "defectat" spre opozitie. Macar de ar intelege ceva politicienii astia care intra in politica doar ca sa se imbogateasca.

@Atitudini

Sunt o groaza de bloguri de dreapta care au ca motto citate din Churchill. Cred ca unii nu stiu ca el la un moment dat a fost si foarte de stanga. daca te intereseaza zicerile lui, ia una mai dura: “The best argument against democracy is a five minute conversation with the average voter.” :)

Dan Patrascu spunea...

Si eu consier ca temrenul pe care l+ai folosit este putin prea puternic. Aii observat apoi foarte bine la comentarii ca Churchill a trecut dintr+un partid la putere la unul in opozitie.

Referitor la convingerile " de dreapta sau de stanga" nu mi se pare deloc iesit din comun ca, in decursul anilor, un om sa-si schimbe viziunea. Acest lucru mi se pare legitim atata timp cat este un proces onest.

Apoi, nu va putea exista niciodata un partid politic care sa impuna masura doar de dreapta, sau doar de stanga, caci acest lucru duce la un regim autoritar. Francis Fukuyama descrie in mod interesant aceasta realitate.

Eu personal consider ca am convingeri de dreapta, dar acest lucru nu ma face sa raman orb in fata unor principii de stanga care merita luate in seama.

Lilick Auftakt spunea...

@Dan Patrascu,

Pai ajunge sa observam in zilele noastre ce masuri de stanga iau partidele de dreapta de la putere, din Europa.

Anonim spunea...

Toate bune şi frumoase, dar cine-mi poate numi un Churcill mioritic?! Între treseişti, între stabili, între independenţi?
În ceea ce priveşte vânzarea către Stalin, cred că nici un român cu pretenţii de democrat nu i-o va putea ierta vreodată. Dar, nu-i aşa, nu la bietele victimele ale Gulagului dejist s-a gândit el, ci la binele britanicilor.
Şi mai e o spusă, nu mai ştiu a cui, Ţuţea, parcă, potrivit căreia nu eşti tânăr dacă nu eşti socialist şi nu te maturizezi dacă nu devii conservator...