14 ian. 2010

Mainile lui Perón - sau cum un dictator nu are liniste nici dupa moarte.


Ca tot a fost vorba de Evita si Juan Perón zilele astea, si cum despre Udrea nu ma intereseaza sa scriu momentan, si nici despre alte subiecte de actualitate, iata altceva interesant: Juan Perón a murit pe 1 iulie 1974, la varsta de 78 de ani. Dupa moartea sa, trupul i-a fost injectat cu formaldehida si inhumat la Chacarita, cimitirul din Buenos Aires. In 1987 (se pare ca tot pe 1 iulie!), cativa talhari au deschis cosciugul lui Peron, i-au taiat mainile (unii spun ca si organele genitale) si le-au luat, impreuna cu alte obiecte cu care fusese inhumat.

De ce mainile? Reprezentau un simbol al puterii dictatorului. Obisnuia sa apara in fata multimilor cu ambele maini ridicate, ca in foto. Dupa asta, profanatorii au trimis o scrisoare de rascumparare, cerand 8 milioane de dolari Partidului Dreptatii (peronist). Seful partidului, Vicente Saadi, a refuzat sa plateasca rascumpararea. La 17 octombrie 2006, trupul lui Peron, fara maini, a fost mutat la un mausoleu in San Vicente Peron. Aveti AICI un clip cu o parte din documentarul care prezinta deshumarea lui Peron si momentul in care se constata ca, intr-adevar, mainile lipsesc. Imediat dupa ce lucrul asta a devenit public, un grup mic, dar fervent, de tineri militanti, a lansat o campanie de graffiti-peronism pe peretii marilor orase. Isi lasau pe pereti amprentele mainilor, iar sloganul era: "Generale, mainile mele sunt mainile tale". Amanunte AICI.

10 comentarii:

Matilda spunea...

Nici trupul Evitei n-a fost mai liniştit : a fost înhumat departe de ţară. Şi asta de teamă ca, peste ani, să-i nu-i vină cuiva ideea de a-i ridica vreun mausoleu !

Teo Negura spunea...

E una din legile firii, nu neaparat scrisa, ca dictatorii sa sfarseasca prost, oriunde in lume. Si uite ca mania poporului ii urmareste, pe unii, chiar si dincolo de mormant. Se-aude, doamna Evita? Se vede, Zeus? Nu prea cred...

Lulutza spunea...

Povestea asta cu miinile lui Peron imi aminteste de filmul "Cainta" (regizor Tenghiz Abuladze). Intr-un orasel georgian moare primarul Varlam Aravidze. Plins temeinic si aparent venerat de rude si de locuitorii orasului, Varlam este un personaj "global", avind cite ceva din infatisarea si "faptele de vitejie" ale lui Mussolini, Stalin, Beria, Hitler...

Pare "modelul" dictatorului din orice coltisor de lume si din oricare perioada istorica. Multi il declara binefacatorul lor, dar trecutul se razbuna. Cine nu si-a ispasit faptele ticaloase in timpul vietii, nu trebuie sa-si gaseasca pacea dupa moarte - spune o legenda gruzina.

Dupa inmormintare, cadavrul lui Varlam este deshumat iar si iar si iar, de parca nici tarina nu-i poate rabda pe ticalosi... Care ticalosi? Aia care fac "din dusmani prieteni si din prieteni - dusmani". Aia care distrug, prefacindu-se ca ar... reforma si moderniza. Intoleranta proclamata drept bunatate suprema... Un risc perpetuu pentru istorie.

Inceputul filmului si citeva secvente importante:

http://www.youtube.com/watch?v=_cl6v8mKrLQ&feature=PlayList&p=CA152E900BFF6C49&playnext=1&playnext_from=PL&index=64

http://www.youtube.com/watch?v=ZjILKLJt2o4&feature=related

Anonim spunea...

Da, CĂINŢA....
Varlaam nu era dezgropat de vreo forţă tenebroasă, de vreo organizaţie răzbunătoare sau de vreun spirit malefic.
Era dezgropat de o femeie, o teribil de curajoasă, soţie şi mamă supravieţuitoare, care, arestată şi trimisă în judecată, îşi justifică răspicat repetatele dezhumări şi expunerea trupului în grădina familiei şi-şi proclamă hotărârea nezdruncinată de-aşi perpetua acţiunea până ce crimele micului Stalin vor fi recunoscute, cineva îşi va cere iertare pentru ele şi îşi va asuma "CĂINŢA"!
Ceea ce se şi întâmplă, pentru că, nu-i aşa, după cum se mira bătrâna din finalul filmului: "Ce sens are un drum care nu duce la biserică"?!
Desigur, era o georgiană! Erau două georgiene, să fiu corect...
Dar istoria arată că dictatorii lasă în sufletul popoarelor pe care le lipsesc de libertate o urmă dublă: una majoră, a dispreţului şi a respingerii totale, celaltă, îngustă şi băloasă ca o dâră de limax, a regretului şi veneraţiei eterne!
Explicabil, având în vedere atâtea culte sataniste existente în lume, atâtea temple închinate forţelor întunericului, atâţia adoratori ai Anti-Cristului...

Draghi spunea...

Intr-adevar paralele dintre Evita Peron si Udrea respectiv Basescu si Juan Peron sunt interesante. Totusi ceva imi spune ca nu o sa apara si un musical "Elena" ;) Cum ar suna "don't cry for me Pleeeescoooiiii"? :D

Anonim spunea...

Argentina e o ţară a tuturor posibilităţilor...

monica spunea...

In loc de brate, alor nostri ar trebui sa li se taie limba. Chiar acum il aud pe dl. Boc vorbind de stabilitate monetara, crestere economica, bla, bla, bla. Cu cata nonsalanta sunt in stare acesti indivizi sa minta, folosindu-se de LIMBA, ca organ al vorbirii!Ma intreb cum mai pot privi in ochi un concetatean, dupa ce l-au mintit cu buna stiinta de atatea si atatea ori? Cum de-a fost votat bugetul, cu voturi pentru atat de multe?

Brad spunea...

@Draghi: Ville de Plescoix, va rog !

Ar fi util de stiut daca operatiunea nu poate fi executata inca din timpul vietii dictatorului ...
Umor negru precum viitorul ...

Brad spunea...

Ce spune domnul prim ministru Boc, nu este complet lipsit de sens, ma refer la stabilitate si crestere monetara, singura problema fiind ca discursul domniei sale nu se adreseaza poporului votant, ci lui bercea, videa, udrea si alti cativa !
Domnul boc nu minte - din graba, mai editeaza fraze cu scapari - se-ntampla oricui ...

Draghi spunea...

@Brad

Mic, negru si bate la usa...