America si-a pus "papusa neagra" in geam.

Am urmarit alegerile din Statele Unite. Nu insa si campania. Doar in ultimele zile. Pana la urma americanii au votat, previzibil, ceea ce ei numesc “schimbarea”. Cu sau fara ghilimelele de rigoare. Personal mi-ar fi placut sa castige McCain. Au existat insa argumente solide atat in favoarea castigatorului cat si a recent invinsului. Tousi acum, numele Obama, e pe buzele tuturor.

Vorbeam cu un amic din Statele Unite care incerca sa ma faca sa inteleg in ce consta schimbarea si cum a perceput-o el acum. Compara ziua de alegeri de acum 4 ani cu cea de ieri: “ Acum 4 ani am avut curs, ca si ieri. Atunci am avut 50 in clasa. Ieri am avut 49 de cereri de “motivare a absentei” pentru voluntariat la sectiile de votare”. Mi-a povestit despre politica de tip nou pe care a mizat Obama: perseveranta, planificare, munca in echipa, mobilizare, implicare. Imi spunea ca pentru americani a contat pozitia pe care a avut-o in legatura cu avortul, ca alegerea vicelui de catre McCain a fost una neinspirata, ca a contat si votul negativ anti-Bush si ca McCain nu a reusit sa se rupa de imaginea proasta a presedintelui in functie. Ca americanii au preferat imaginea tipului “smart”, absolvent de Harvard, in detrimentul “eroului”. Apoi a mai contat viteza cu care s-a ridicat Obama, fapt ce le-a adus speranta ca “se poate” multora. Apoi faptul ca e negru “si totusi nu atat de negru incat sa nu fie acceptat de albi”, dar destul incat americanii sa para toleranti. A contat bineinteles si caderea pietei de capital, perceputa eronat ca vina a lui Bush, si “oboseala” americanilor legata de senzatia unui razboi de care nu mai vor sa auda, si care in viziunea lor pare a nu se mai termina. Americanii vor liniste, calm, au demonstrat ca s-au obisnuit unii cu altii, albi, negri, galbeni, si ca sunt suprasaturati de conflicte. Nu e vorba de inteligenta civica, sau, asa cum se spune, de o intelegere matura, superioara, ci pur si simplu de obisnuinta de a trai laolalta, de nevoia de a te intelege cu vecinul, pe care daca tot nu poti sa ti-l alegi, mai bine sa ti-l faci prieten.

Schimbare? America prezentata de un american pro Obama, azi, pare intrata intr-o zodie a calmului, a linistii, a ratiunii, dar si a unei plictiseli legate de rolul ei de vedeta a intregii lumi. Nu-si mai doreste asta. Isi doreste sa traga storurile si sa-si spele rufele in familie. Sa se uite in propria curte si sa faca ordine. Si sa dea un semnal de pace, de toleranta.

Vazuta din afara America pare ca si-a pus “papusa neagra” in geam, semn de pace, s-a retras sa-si oblojeasca ranile, si sa-si repare scutul de “Mare Putere”. Pare a spune “Piua, am obosit”.
“Black Pope” al lui Nostradamus, pe care multi il identifica cu Obama, poate sa fie doar o jucarie strategica intr-un razboi pe termen lung in care “eroul”, McCain, nu putea impune pauza cu arma la piept.

Nu de aceeasi parere e TRU, cel care astazi, in editorialul semnat pentru Cotidianul, anunta schimbarea de la Casa Alba ca pe “un moment istoric periculos". Bineinteles ca el nu judeca din prisma americanului. Nici nu ar avea cum. Nu se bazeaza pe vreo cunoastere a psihologiei americanului de rand. Si nici nu identifica vreo strategie pe termen lung. Acuza insa mass-media de peste Ocean ca ar fi creat un nou mit, si, intr-un fel, desi abordeaza din nou tonul anuntator de Apocalipsa cu care ne plictiseste deja de cativa ani comentand politica damboviteana, nu pot sa zic ca nu are dreptate: mass-media, in America, a creat acum un nou mit, si a manipulat electoratul in sensul dorit.
Ramane de vazut insa daca a fost o mare greseala sau o strategie bine gandita.