Respingerea "schimbarii"

Cu o zi inainte ca americanii sa voteze schimbarea, Realitatea TV prezenta intr-o emisiune cativa tineri, dintre acei asa numiti “baieti de cartier”, carora reporterul incerca sa le smulga cateva idei legate atat de alegerile americane cat si de cele ce urmeaza sa vina la noi. La un moment dat in dialogul reporterului cu tinerii a aparut si ideea schimbarii. O grimasa de dezgust si oroare a aparut pe chipurile baietilor si unul dintre ei a spus:” Ne-am saturat de schimbare. Sa ramana totul la fel”. Initial m-a amuzat afirmatia, apoi m-am gandit la Caragiale, apoi mi-am spus ca nu e normal ca un tanar sa nu-si doreasca ceva nou, ceva altfel, o schimbare… Dupa care m-am gandit ca cele afirmate de tanar reflecta o stare de spirit de care ne-am lovit si la alegerile locale cand populatia a votat cu avant aceiasi baroni locali carora, iata, le-a legitimat atat notorietatea cat si afacerile necurate. Totul, cred eu, porneste dintr-o revolta a oamenilor fata de masca demagogica a schimbarii pe care ani la rand au purtat-o politicieni de toate culorile, culminand cu presedintele Basescu. Toti ofereau “altceva mai bun”, toti in acesti aproape 20 de ani ofereau “schimbarea”. Cu siguranta schimbari au fost, dar clasa politica a ramas aceeasi, iar astazi politicienii au inceput sa se fereasca de cuvinte care anunta cu surle si trambite schimbarea pentru ca populatia reactioneaza deja alergic la asa ceva. Un exemplu ca e asa cum spun ar fi si faptul ca PDL-ul, dupa ce initial isi alipise sloganul “Gandim altfel”, a ales sa-l schimbe, fiind respins de societate destul de dur. Aceasta alergie la “schimbare”, sau la orice ar induce ideea ca ar putea sa aduca ceva nou, ar putea fi nu numai respins dar si taxat prin vot negativ. Deja votul uninominal e perceput ca “schimbare” si, din pacate, nu pare ca va schimba ceva. Partidele au inceput sa se fereasca de tema coruptiei, la fel si presedintele Basescu care recent l-a taxat pe ambasadorul Taubman care reclamase faptul ca Romania e unul din cele mai corupte state, sugerandu-i sa se uite in propria ograda. Poporul s-a saturat de asa-zisa “lupta cu coruptia”, de “reforma”, de conditii de indeplinit ca sa fim in randul statelor importante din Europa si din lume. Sau, mai bine zis, s-a saturat de vehicularea acestor termeni de catre politicieni. Si de impostura. Populismul si cuvintele mari au inceput sa plictiseasca. Sa irite. O doza de realism si de pragmatism pare a-i fi lovit pe romani care par decisi, la fel ca la alegerile locale, sa-si aleaga coruptii. Ai lor, dintre ei, ca ei. Dar sa nu mai joace teatru. O noua palma va fi data populismului, dupa ce la referendumul pentru votul uninominal impus de presedinte nu s-au prezentat, iar la locale au votat asa cum am aratat mai sus, baronii. In acest context tinerii si vedetele aparute pe listele partidelor par a avea cele mai mici sanse azi, la alegerile parlamentare. Romanii vor respinge si asa numitul “vot alb” preferand “votul negru”. Adica sa stea acasa. Se spune ca macar 20% din Parlament va fi schimbat. Nu as fi atat de optimista. Vazand si candidatii, vazand si blatul partidelor pe colegiile uninominale, ceva ma face sa cred ca nimic nu se va schimba in bine dupa aceste alegeri. Sau ca poporul va alege gandidu-se la geniala replica: “Sa se revizuiasca, primesc! Dar sa nu se schimbe nimic.”