Sarutul lui Voda

Ridica-te in picioare, Mos Patapix, si spune-mi, fara sfiala, ce durere ai. Ti-a facut cineva vreun neajuns?
Mos Patapix, vazand ca, dupa atatia ani de zile, fo 4, nu l-a uitat Zet Voda si ca l-a primit cu atata bunatate, a inceput a plange cu hohot si a-l ruga sa-i citeasca hartia.
Zet, fiind gata de plecare si vazand ca hartia lui Patapix cuprinde multa polologhie, zise:
— Spune, Mosule, din gura, ce ai de spus, ca mai bine am sa inteleg! Scrii mult si prost si am avut belele din cauza asta.
Atunci Patapix, venindu-si in sine, incepe a se jelui cum urmeaza:
— Luminarea-voastra! De cand cu pacatul cel de "ponei", n-am mai avut zi buna cu megiesul meu cel puternic, stapanul unei mosii foarte mari, pe care-l cunosti maria-ta prea bine. N-am gandit, nenorocitul de mine, ca dumnealui, un boier asa de mare, putred de bogat si cu invatatura, sa-si puna mintea cu unul ca mine, de la niste vorbe nesocotite ce le-am zis si eu atunci, intr-un necaz. Numai Dumnezeu sa-i dea sanatate si bine, dar amarnic m-a lovit in avere si in cinste! Crede, maria-ta, ca nici eu n-am fost asa de sec, intre cei de-o seama cu mine, ca ai avut grija maria-ta sa ma preacinstesti de cate ori ai avut ocazia. Dar, de cum am ajuns acasa, goana si prigoana pe capul meu, din partea boierului, in tot felul.
Intai si-ntai, a pus inadins pe feciorii boieresti sa-mi caute pricina si sa ma aduca la sapa de lemn. Si acestia, faceau toate, sau ei de-a dreptul, sau prin altii, cum sa dea penisurile si svasticile mele dragi, de care m-am inconjurat caci stii ca am pasiune, macar de-un pas pe mosia boiereasca; s-apoi, sub cuvant ca au facut stricaciune, sa mi le poata ucide fara nici o crutare! Si astazi impusca-i poneii; maine, falusurile si vaginurile; poimaine, sadicii, lesbianele, masochistii; in alta zi ie-i homosexualii dinapoi cu gramada si du-i la curte. Mai la urma gasindu-mi chipurile bani dositi.. Iti poti inchipui, maria-ta, ce urgie grozava era pe capul meu! Doar anusul nevestei lui Dali si ochii Betricei ce ma mai incalzeau, bine ascunse de mania boierului.
Vazand eu de la o vreme ca nu mai inceteaza cu mizeriile, mi-am luat inima-n dinti si m-am dus la boier sa ma jeluiesc. Sa mi le dea pe toate cele inapoi! Si anusuri, si penisuri, si svastici. Si boierul, in loc de un cuvant bun, m-a scuipat drept in obraz, de fata cu slugile sale si cu alti oameni ce se aflau atunci la curte, incat am crezut ca a cazut ceriul pe mine! Ba inca m-a si amenintat ca alta data, de mi-a mai calca piciorul in ograda boiereasca, are sa porunceasca sa ma intinda la scara si sa ma bata cu biciul, ca cica i-am facut mosia de rusine! Si cu randuiala asta, maria-ta, in cativa ani de zile m-a calicit cu desavarsire, si mi-a ridicat si cinstea, care pentru mine a fost cel mai scump lucru, cumparat pe cheltuiala multa si scrieri alese de la boierii de dinainte si de la maria-ta!
Zet Voda a stat neclintit si s-a uitat tinta-chioras la Mos Patapix, cat a vorbit el. Si cand a ispravit vorba, voda, cu o lacrima in coltul ochiului stang, i-a pus doua fisicuri de napoleoni in mana, zicandu-i:
— Tine, Patapix, acest mic dar de la mine, si intampina-ti nevoia, de azi pe maine, cum te-a lumina Cel-de-sus caci mi-ai fost slujitor devotat! Iar pe boier lasa-l in judecata lui Dumnezeu, caci "El nu bate cu ciomagul".
Lui Patapix i se umplura din nou ochii de lacrimi, si, sarutand luuung mana lui voda, ca semn de multamire, si promitandu-i ca-i va fi sluga credincioasa pana la adanci batranete, zice oftand:
— Dar cu rusinea ce mi-a facut, cum ramane, maria-ta?
— Cu rusinea, iaca asa ramane, sluga mea, zise Zet Voda, sarutandu-l pe un obraz si pe altul, puternic, cu zgomot si apasat, in fata multimii adunate acolo. Du-te si spune satenilor dumitale, Mos Patapix, ca, pe unde te-a scuipat boierul, te-a sarutat domnitorul tarii si ti-a sters rusinea.
- Si cu penisurile mele batjocorite cum ramane?
- Le vom recupera si reface pe toate, mosule, si le vom pune la curtea domneasca, sa se inchine supusii la ele cand intra pe poarta, ca la icoane.


















Povestea originala