Femeile? Ah, nu am scris niciodata pe tema asta, si nici nu ma gandeam sa o abordez vreodata daca nu ma provoca Alina. De ce? Pentru ca nu am vazut niciodata lumea impartita in barbati si femei. Mi-e destul de straina aceasta tema, poate si pentru ca nu am intalnit femei discriminate. Sau, hai, nu intr-o proportie mai mare decat barbati. Deci nu poate fi vorba de discriminare. Si pot sa ma injure feministele convinse dar... nu le pot sustine. Nu sunt de acord ca si dracul daca e femeie trebuie sa fie protejat.
Atunci cand vorbesc cu cineva, putin ma intereseaza daca e barbat sau femeie, in primul moment. Nu ma gandesc la asta. Ma intereseaza ideile acelui om, indiferent de sexul lui. Nu ma intereseaza in mod special nici numele, nici cu ce se ocupa, nici daca are ochi albastri sau caprui. In general, foarte tarziu incep sa vad amanuntele astea.
Stiu, exista niste cifre. Alina pomeneste niste cifre care nu sunt de fiecare data in favoarea femeilor, in lume. Dar cum sa-mi dau eu cu parerea sau sa militez in favoarea femeilor cand nu simt ca ar trebui sa o fac? Pentru ca in jurul meu, in viata de zi cu zi, sunt in egala masura femei si barbati. Si niciunul nu e discriminat din cauza sexului. Alina insa simte ca lucrurile merg spre bine in lume. Si ca femeile pot conduce cu delicatete. Sigur. De ce nu? Neaparat cu delicatete... :)
Femei, barbati... Eu zic ca fiecare sa faca ce vrea cu viata lui. Insa atunci cand imbratiseaza o cariera publica ar fi foarte bine daca ar da dovada de decenta. Si barbatii si femeile. Si daca e vorba despre doamne in politica, un exemplu foarte bun, pozitiv, (fara sa discutam despre caracter) ar fi Mona Musca. Stia sa fie o doamna, stia sa fie decenta, era/e frumoasa si inteligenta, stia sa se exprime public. De aici mai departe putem spune orice despre ea, dar aceste calitati sunt indiscutabile.
Exemplul opus ar fi Elena Udrea. Nu e o doamna, nu e decenta, nu impune respect. Pe Mona Musca n-ati fi vazut-o niciodata pe copertele publicatiilor straine daca ar fi gestionat un buget de 4 miliarde euro in fruntea unui minister. Insa Elena Udrea e tipul de personaj public (nici macar nu zic ca e femeie, ar putea fi si un barbat in locul ei) care te indeamna sa-l desconsideri ca om. Lipsit de educatie, de stil, de eleganta. Nu e un model. Sau e, dar pentru persoane la fel de needucate, care ar face public gafe legate de Norvegia cu acelasi tupeu si aceeasi dezinvoltura.
Si de aici as vrea sa conduc tema, usor, o sa vedeti ca usor, pentru ca o iau pe-o cale filozofica, intr-un anume sens. Tot politic. Suntem mai mult personaje sau idei? E bine sa sustinem mai mult personaje sau idei? E bine ca in politica lucrurile au luat o asa intorsatura incat ideile nu mai conteaza, si pier, in favoarea unor personalitati mai mult sau mai putin carismatice pe care le sustinem?
Liberalii au votat anul trecut pentru prima data SI pentru un lider. PNL a avut pentru prima data o locomotiva de partid. Pe Crin Antonescu. Poate ca era sansa partidului de a mai creste, atata timp cat PSD avea demult un Ion Iliescu si PD-L un Basescu care a facut performanta din umflarea partidului pe care il cara in spate, si care a ajuns astazi un organism/lipitoare, fara nicio personalitate, fara doctrina, o structura militarizata dependenta 100% de lider.
Va propun ca pe tema asta sa-l cititi pe Deceneu, care il citeaza pe Cristian Parvulescu.
Si ii reintorc astfel leapsa Alinei, dar nu numai ei. Oricine simte nevoia sa-si dea cu parerea pe subiectul politic « personaje sau idei » il rog sa o faca.
Potensi Energi Terbarukan Yang Ada di Indonesia
-
*Potensi Energi Terbarukan Yang Ada di Indonesia* – Energi terbarukan di
Indonesia akan meningkat jika negara terus memanfaatkan energi panas bumi.
Indon...
Postări
27 de comentarii:
Chiar Mona Musca era singurul exemplu anti-Udrea pe care l-ai gasit?
Dupa mine madam Musca e, la fel ca si Ana Pauker (cu care semana si fizic), sau Madeleine Albright (cu care seamana la caracter), un exemplu tipic de femeie autosuficient care isi neaga femninitatea intr-un mod extrem de pervers, preluand defecte tipice barbatilor. "Femei" care impotriva a insasi esentei notiunii de de femeie se lasa conduse de ura, emana rautate, lovesc si distrug.
Am apreciat intotdeana femeile manager, care folosind-si "inteligentza sociala", de regula superioara barbatilor, stiau sa inspire, sa catalizeze idei, sa formeze echipe stabile, sa aplaneze conflicte, sau sa dea o bomboana celui care pierdea un conflict, care reuseau sa fie un fel de mame al comunitatzilor pe care le conduc (vezi ex. Angelei Merkel).
Insa tipul de femeie Mona Musca e doar ceea ce pe vreme lui Ceausescu numeam "genotipul secretarei de partid". Promovate de regula strict pe criterii non-valorice, de non-discriminare, erau hidoase, arogante, mereu intzepate, rele si total lipsite de scrupule. Isi justificau mereu actiunile prin cauze superioare, (atunci era la moda de ex. societatea socialista multilateral dezvoltata, morala comunista si alte aberatzii de genul asta), insa erau de fapt preocupate doar de propria lor cariera, pentru care erau dispuse sa treaca peste cadavre. (Ti se pare cumva ca am descris-o aici si pe Monica Macovei? Daca da, nu vreau sa te contrazic.)
Mare pacat ar fi sa nu gasim in politica romaneasca altceva decat Mone Muste ca alternativa la Syde si Hudre.
P.S. Punem pariu ca la acest thread o sa ai cele mai multe comentarii? :lol:
@Draghi
Mie mi se pare feminina. Avea(are) chiar un tip de senzualitate si finete aparte. Nu mi se pare deloc asa cum o descrii. femeile pe care le descrii nu stiau sa glumeasca, nu aveau mereu zambetul pe buze, nu stiau sa se imbrace...
Si, sa nu uitam.. eu scriam de femeia in politica.
In cazul Monei Musca zambetul e unul rece, taios. Priveste-i ochii in orice poza in care zambeste, si o sa intelegi. In ce priveste senzualitatea, iti spun sincer, ca barbat (hetero si nemasochist), cu toata parerea de rau, ca nu pot fi deloc de acord cu tine.
In fine, nu mai insist, ca e tarziu si vad ca nici tu nu ai somn :P
Lilick, imi pare rau ca nu VEZI discriminarile la care sunt supuse femeile. Nu te critic prea tare pentru ca eram in situatia ta cu putin timp in urma. Pe alte meleaguri fiind am deschis ochii si am vazut ca, din pacate, suntem pretutindeni, la munca, pe strada, acasa, tratati in functie de sexul nostru. Si asta inca din copilarie, cand ni se pun in brate jucarii diferite in functie de sexul nostru pentru a ne pregati pentru anumite roluri in viata de adulti, suntem imbracati diferit si educati diferit, ei, baieteii sa fie isteti si activi, sa nu planga, noi, fetitele, sa fim dragute si pasive (apoi se zice ca asta e natura noastra, sa fim "delicate", cum zice Alina).
Te-as intreba in familia ta cine spala vasele si gateste mancarea, cine a avut grija de tine cand ai fost mica (ingrijit insemnand hranit, spalat, imbracat, dusa la medic si la scoala). Exista o probabilitate f mare ca de toate astea sa se fi ocupat mama si nu tatal (folosindu-ne de antipaticele statistici).
La munca, din pacate, atunci cand se decide cui revine fotoliul de sef, barbatii se simt mai indreptatiti (si sunt educati astfel) sa ocupe asemenea post. Pentru femei, posturile de secretare le sunt rezervate in totalitate. Tu spui ca in mediul tau nu simti discriminarea, insa nu ar trebui sa ne rezumam doar la mediul nostru (poate e unul f modern). Romania e mult mai mult decat atat. Mediul economic include multe fabrici cu conducere in stil conservator, unde ierarhia este evident masculina la varf pentru ca mentalitatile cultivate de secole zic ca acela e locul barbatilor, nu al femeilor. Exceptiile exista, dar nu schimba problema.
Si discutia e lunga... (si nu vreau sa ma lungesc)
Te invit sa citesti raspunsul meu la tema lansata de Alina Gorghiu: http://blogul-medusei.blogspot.com/2010/01/femeile-in-functii-de-conducere-un.html
@Draghi
Bine. :)
@Medusa
Nu te contrazic dar am scris ca e doar experienta mea personala, si nu ma pot pronunta sau nu pot milita pentru ceva ce nu simt. Eu personal nu am fost niciodata discriminata, din contra, si nu am vazut asta nici la colege ale mele. In meseria mea si barbatii si femeile sunt priviti la fel. Nu am avut nici in familie vreo experienta de genul acesta. Strabunicile mele au trait la oras si au lucrat, au avut serviciu. Una dintre bunici facea chiar politica, impreuna cu bunicul si fratii ei.
In familia mea parintii s-au ocupat in mod egal de copii, cu diferenta ca maica-mea a inceput sa invete sa gateasca de-abia dupa ce a iesit la pensie.
Nu vreau sa te contrazic, dar cum sa scriu despre ceva cu care nu sunt familiarizata? De unde sa stiu eu ce e in fabrici? De ce sa ma bag intr-un subiect pe care nu il cunosc, decat din articole pe care le scrii tu sau alte persoane implicate in sustinerea femeilor, ca tine?
Am scris strict ce simt si ce vad in politica pentru ca asta ma intereseaza.
Nu imi plac 'ismele' de niciun fel, asadar nici feminismul. Ca orice 'ism', si feminisnul duce intr-o fundatura.
Asta nu inseamna ca nu imi dau seama ca suntem o societate in multe privinte primitiva, in care locul femeii e mai mult la cratita decat - de pilda - in politica.
Tot machismul societatii noastre face ca derapaje de ordin moral care in alte parti ar fi fost aspru sanctionate sa treaca drept benigne sau chiar laudabile. Sa privim chiar relatia Basescu - Udrea. Multa lume, departe de a chestiona caracterul cel putin dubios (ca sa nu spun mai mult) al acestei relatii, il admira pe Basescu pentru ca, deh! e barbat, nu gluma!
Pe de alta parte, si Udrea e admirata, nu in ultimul rand de femei (culmea!) pentru ca reprezinta chintesenta ascensiunii rapide, fara mari calitati, exceptandu-le pe cele de seductie :)
Discriminarea există, societatea românească este foarte "macho". Da, în învăţămînt şi în muzică se vede mai puţin asta deşi, proporţional, sunt mai mulţi directori decît directoare de şcoli. Şi cîte femei dirijor cunoşti? Eu nu ştiu niciuna.
Nu e vorba de discriminarea directă, de diferenţe de salarii sau interzicerea accesului la o funcţie sau alta, ci de o discriminare mai subtilă, acel "tavan de cleştar" care nu poate fi depăşit. Nu se întîmplă numai la noi. Miile de ani de societate patriarhală nu se pot anula printr-o lege împotriva discriminării.
Dar revenind la politică, dacă am renunţa la personaje în favoarea ideilor (şi susţin asta!) cred că n-ar rămîne nici prea mulţi bărbaţi. De unde atîtea idei? :))))))
Foarte de acord cu Draghi!...
Mona Muscă e cel mai nefericit exemplu. Aş adăuga la "genotipul secretarei de partid" precizarea "cu studii superioare". Fiindcă existau sute de secretare de partid prin instituţii şi facultăţi făcute direct din textiliste, din ţesătoare, din secerătoare (de destine cu ajutorul raportului lunar scris pe care-l transmiteau ofiţerului de legătură din Secu).
Pe Mona Muscă o detest pentru trei ipostaze, în mod special, cu intensitate patologică:
- a iniţiat legea lustraţiei, tocmai ea, care colabora de zor cu organul informativ;
- a dovedit la tv, într-o emisiune de o ipocrizie rar întâlnită, un fel de campanie comunistă, că se poate trăi cu 100.000 lei vechi pe zi, suma fiind arhisuficientă coşului zilnic, reuşind să producă o masă îndestulătoare pentru o familie obişnuită, fiindcă şi numai fiindcă ea era mare sculă de gospodină, care ştia să facă dintr-o pulpiţă de pui şi-o ciorbiţă, şi-o supică, şi-o mâncărică. Din două roşioare făcea ditamai castronul de salată plus un sosuleţ cu mult busuioc, iar la desert prepara nişte clătite de-alea ca-n cărţile de bucate ediţie 1987, intitulate 1001 preparate din cartofi, nuami din făină şi apă;
- ultima porcărie cu adevărat imbecilă pe care a comis-o, a fost să pozeze pentru Plai cu Boi a lu' Dinescu, într-un fel de parodie de pictorial, goală dar foarte decent înfăşată în prosop alb, ieşind din baie. N-o să uit niciodată imaginea apetisantă a gleznelor ei groase, de femeie deja bunică, poemul reţelei de vinişoare sparte absolut normală după o anume vârstă, totul devenind cu mult mai scârbos cu cât fotograful n-a flatat-o deloc, a lăsat-o aşa cum era, o babă ridicolă cu fluturări mintale secrete de mare cochetărie. Decenţă ZERO, simţ aş ridicolului zero barat.
O mică Udrea, timidă, ipocrită, persecutată de autocenzură zace şi-n coana Muscă!
Ah, da' ce m-am înfuriat nuami povestind despre ea! :)
În altă ordine de idei, când totul merge ca uns, când va fi aici raiul pe pămînt, când vom căsca de bine şi de plictiseala lui, atunci şi nici atunci n-o să mi se pară importantă dezbaterea pe care o propunea Alina Gorghiu.
Ba, ca să pun gaz pe foc, fiindcă nu-s câtuşi de puţin feministă şi feminismul mi se pare un moft, cred că o femeie poate accede mai sigur decât un bărbat, dacă arată bine. Am senzaţia că doamna parlamentar a rezolvat restul problemelor cu brio şi se plictiseşte.
O ce tema controversata? :)
Imi place cum gandesti. Suntem pe aceeasi lungime de unda pe subiectul acesta.
Pe mine ma intereseaza si subiectul feminist la fel de mult ca politica.
Am avut si un subiect pe un forum pe tema prejudecatilor despre femei si dragoste
Cu asta incerc sa-i spun si medusei ca diferetanta intre femei si barbati este determinata de prejudecati si nu de discriminare.
Cate femei sunt implicate in politica?
Daca nu se implica nu au cum sa se impuna.
Am avut un mic schimb de idei si cu Andeea Paul-Vass.
Ea deplangea faptul ca ponderea femeilor manager a scazut in Romania fata de anii '90 si Romania a ajuns depe locul 40 pe locul 70 si a dat niste cifre din care ar fi reiesit ca femeile sunt mai imancipate in estul Europei decat in tari ca Belgia, Danemarca.
"Rusia 42% dintre posturile de conducere din companiile private ruse sunt ocupate de femei.”
..
La polul opus
“Cele mai putine femei top-manageri sunt in Japonia (7%), Belgia (12%) si Danemarca (13%).
Eu am replicat cu explicatia urmatoare:
"Nu stiu de ce am impresia ca ponderea femeilor in afaceri este in corelatie directa cu coruptia.
In Romania cel putin multi din pozitii cheie in institutile statului sau in politica, au inregistrat afacerile cu care parazitau bugetele pe numele sotiei.
Cred ca in anii ‘90-’99 fenomenul avea amploare mai mare, si pe parcurs pe masura ce au falimentat sau, s-au privatizat societatile comerciale, femeile au fost inlocuite de soti.
Posibil ca si in alte tari fenomenul sa fie ca la noi, poate de amploare mai mica.
Asta ar explica fenomenul “Femeile sunt mai bine reprezentate printre întreprinzătorii din ţările Estice: Bulgaria, România (35,8% IN ANUL 2007), Letonia şi Slovacia”
Nu vreau sa se creada ca as sustine ca femeile nu au potential sau dotare.
Dar faptul ca nu se implica in politica si se implica in afaceri nu are logica.
Daca ar fi active si implicate social, implicarea ar trebui sa fie aceeasi si in viata politica.
In ce priveste diferenta intre tarile nordice si cele din sudul Europei eu consider ca tine mai mult de cultura si implicarea civica.
Ai alunecat spre o tema la care trebuie sa ma gandesc, pentru ca tare mi-e teama ca pnl, desi ar trebui sa-si traga seva din idei, a devenit partidul lenes din spatele unui personaj. Asta ca prima reactie. Ma ocup azi sa-mi pun gandurile in ordine si-ti raspund :)
@Alina - am lansat pe blogul tau o idee/repros :) - in corelatie cu tema femeia manager si mama.
Neatza' :D Revenind la fondul discutiei, idei vs. personaje:
Din pacate, zic eu, homo sapiens are inscrise in firmware niste reguli: imita-l pe cel care are succes, asculta ce spune liderul, iar in lipsa de altceva fa ce face gloata.
Cred ca numai o minoritate neglijabila se poate "indragosti" ;) de o idee, de un principiu, facand abstractie de persoana care il reprezinta.
Uite, un caz tipic: Nastase. Din punctul de vedere a rezultatelor, de departe cel mai benefic lider pentru Romania postdecembrista. Dar pentru ca "sistemul", deranjat probabil de principiile meritocratice si standardele de excelentza pe care le impunea, a reusit sa ii creeze o imagine "arogant", "antipatic", "corupt", "homosexual", s.a.m.d. in perceptia colectiva, el a fost inlaturat din pozitia in care putea face mult bine Romaniei. Cand discuti cu cineva despre principiile si realizarile guvernarii Nastase, despre ce au realizat ele pentru Romania in plan strategic si istoric, observi imediat ca discutia se muta inevitabil la persoana lui Nastase, la casele, termopanele si ouale lui.
Pentru a putea da o pondere mai mare ideilor decat persoanelor e nevoie de o abordare mult mai la rece, stiintzifica as spune. Noi nu preea suntem capabili de asa ceva, si cred ca asta se datoreaza si temeperamentului nostru latin, emotional. Noi cautam mereu sa selectam acele fapte care sa ne justifice parerile subiective pe care le avem despre o persoana. Probabil din acest motiv manipularea maselor are loc la nivelul emotiilor si nu la cel al ratiunii. Asa se explica de ce multe capete luminate si caractere integre au ajuns sa il sustina pe Basescu in 2004. E nevoie de foarta multa disciplina, de o adevarata exorcizare a sentimentlor, mai ales a celor induse propagandistic, pentru a face alegeri rationale in politica.
@Lucia Verona
Cati barbati educatori de gradinita cunosti? Si asta, cred eu, e un aspect mai important pentru o societate decat a dirija o orchestra.
Ce vreau sa spun e ca exista diferentze obiective intre sexe cand vorbim despre talentele si aptitudinile lor. Acestea trebuie respectate IMHO.
Mai ar fi si faptul ca femeile sunt cele care nasc copiii si care au aptitudinile necesare cresterii lor, cel putin in prima faza a vietzii. De multe ori acest fapt produce o sincopa in cariera unei femei. Nu doar prin timpul "pierdut" ci si prin schimbarea prioritatilor. De aceea, cred eu, nu exista suficiente femei in functii de conducere.
In fine, mai e un aspect: desi in medie femeile sunt mai inteligente decat barbatzii, varfurile, sunt totusi barbatzii (ma refer aici la intelgentza "calsica", cea masurata prin IQ-uri). Acesta e un motiv important pentru care in locurile in care o societate trebuie sa dea maximul posibil de multe ori sunt preferati barbatii.
Daca insa as particulariza la rolul femeilor in politica, cred ca am ajuns intr-un stadiu de dezvoltare a societatzii umane in care femeile ar trebui sa joace un rol mai important in politica. Si ma refer aici la femei-femei, nu la femei-barbat. La femei care pot promova politici consensuale si pragmatice. Barbatzii nu pot face asta la fel de bine, instinctele lor de "luptatori" le stau in cale. Barbatii sunt de multe ori prea orbiti de eliminarea concurentei pentru a lua consecvent doar deciziile care aduc cel mai mult comunitatzii.
Va multumesc mult pentru comentarii. Mi se pare o tema interesanta, dar in ceea ce le priveste pe femei, eu zic ca daca invata sa-si expuna mai mult ideile, opiniile, mai ferm si cu ceva mai putin sentimentalism, vor avea de castigat.Ceea ce le-ar ajuta in plus ar fi simtul umorului, imaginatia, increderea in ele si increderea in barbati, care pot fi niste prieteni si parteneri excelenti. Am vazut o multime de barbati care schimba scutece. Nu mi s-a parut umilitor pentru ei, din contra. Desigur, nu de la baza societatii, unde nu stiu exact ce se intampla, dar banuiesc. Cred ca e o chestie de educatie. Si nu exista mai multi barbati needucati si necivilizati decat femei.
@Draghi "Cred ca numai o minoritate neglijabila se poate "indragosti" ;) de o idee, de un principiu, facand abstractie de persoana care il reprezinta.
Tocmai aici e problema, ca politica sa nu mai exacerbeze latura afectiva, sa se duca pe terenul rationalului.
Daca nu vom alege persoane vom alege politici si atunci afectivul va avea un impact mai mic.
E adevarat ca suntem latini, si la portile orientului, dar un roman plecat in Germania se poate comporta ca un neamt, si un Olandez venit in Romania dupa un timp se comporta ca un Roman, se romanizeaza.
Ar trebui sa sa cautam sa vedem ce au nordicii si nu avem noi, si sa importam experienta lor.
Cultura se cultiva
Daca semanam "lichele" recoltam excroci si cine cultiva morala culege civilizatie.
@Deceneu
Cred ca nu e vorba de ce au in plus nordicii, caci ei cred ca au ceva in minus din punctul asta de vedere, ci ce avem noi in plus: un anumit tip de temperemant, ne aprindem si ne... stingem foarte repede. Deci superficialitate.
@renata - cred ca judeci pe M Musca dupa criterii morale.
Sub acest aspect ai dreptate, este o persoana ipocrita.
Lilick a dat-o ca exemplu feminin, si eu sutin ca este un exemplu relevant in ecuatia feminin-masculin.
M Musca este o persoana feminina, spre deosebire de N Nicolai care se situeaza la polul opus.
Sa nu incurcam criterile! :)
@Lilick
Ai atins un punct foarte important vorbind despre increderea in sine.
Cercetari recente in Anglia (vezi Corina Greven) au aratat ca acei copii primesc la scoala note mai bune care au mai multa incredere in sine, in propriile capacitatati intlectuale. Iar asta se intampla chiar la discipline "reale" cum ar fi matematica! Increderea in sine la randul ei e determinata partial genetic, si partial prin influentze ale mediului, in proportzii relativ egale.
Pentru cei care stiu germana, un clip interesant despre influentza ideilor preconcepute si performantele in matematica a fetelor.
@Lilick, Deceneu
E temeperamentul nostru latin o dovada de superficialitate, sau pur si simplu o pondere mai mare a "inteligentzei inconstiente" (pentru ca in fond asta sunt emotiile, nu-i asa)?
@Lilick - temperamentul e una si educatia e altceva.
Educatia se sprijina pe criterii de valori.
Daca educi copii sa fie fara scrupule sa minta sa-si atinga scopul, cu aceste valori vor merge in viata.
Cand eram mic erau niste povesti si proverbe mostenite de la parinti.
Un proverb spunea: "cine fura azi un ou, maine va fura un bou!".
O poveste era despre Nae Mincinosul, care a mintit de doaua ori pe sateni ca a venit lupul la ou, si a treia oara cand chiar a venit lupul nu l-a mai crezut nimeni si nu i-au mai venit in ajutor.
Inainte in scoala se facea si educatie, acum se face doar asimilare de cunostinte.
@Draghi
Pai emotia inteligenta, constructiva e una, si sa reactionam emotional pe orice tema e alta.
@Deceneu
Foarte bine-zis: "Inainte in scoala se facea si educatie, acum se face doar asimilare de cunostinte."
Atingem prea multe teme. Insa educatia se face si cu exemple, si cu modele autentice si cu emotii. Nemaifacand educatie asa cum spui tu, ajungem sa canalizam emotiile in politica si sa nu mai avem modele. Sa confundam politicienii sau alte persoanaje publice din ziua de azi cu modele.
@Deceneu
E oare intr-adevar asa cum spui ca nu se mai face destula educatie la scoala sau e mai degraba asa ca a crescut ponderea unor surse alternative de "educatie" (de ex. TV-ul)?
De curiozitate, cum vezi Internetul in acest context? Mai degraba pozitiv, sau mai degraba negativ? Incearca te rog sa raspunzi din perspectiva tinerilor cu o educatie neformata inca.
P.S. Lilick, scuze ca atingem si alte teme, insa cred ca ele vin natural, nu e nimic fortzat. Si cu putin noroc, dupa ce am discutat cauzele starii actuale de fapt, poate revenim cu concluzii la tema propusa de tine - personaje vs. idei. ;)
@Draghi
Am pus postare noua dar daca vreti mai ramanem si aici. Vai, internetul si.. educatia. Alta tema. Tot importanta. Uite ce zic eu. Nu putem sa tinem departe copiii de internet. Asta e clar. Si daca nu putem asta, ramane sa le oferim o libertate controlata de a utiliza internetul. Sa controlam si sa-i indrumam in a-l utiliza fara sa le dam impresia ca sunt incorsetati. Se poate. Nu sunt impotriva jocurilor pe internet pentru ca nici eu personal nu m-am putut feri de ele. Si nici nu cred ca mi-au facut vreun rau. Insa copiii trebuie indrumati spre anumite jocuri. Gustul pentru anumite lucruri se educa. Dar pentru asta ar trebui o scoala speciala mai intai pentru parinti. :) Pentru ca daca ei habar nu au ce e pe internet, de unde sa stie sa-i si indrume.
@Draghi "E oare intr-adevar asa cum spui ca nu se mai face destula educatie la scoala sau e mai degraba asa ca a crescut ponderea unor surse alternative de "educatie" (de ex. TV-ul)?"
Sunt mai multi factori. Anturajul, televiziunea, internetul reduc influenta educatiei din familie.
Niste cunostinte romani care traiesc in Australia, spuneau ca au atribuit celor doi copii cate o ora de joaca la calculator. Daca s-au jucat impreuna nu le-au acordat doua ore, le-au acordat o ora. Au programat ziua, sa faca miscare si sa invete. Parintii sunt romani, care au trait in Romania pana la 30 de ani, dar au adoptat cultura educationala din Australia.
Copii nu protesteaza pentru ca si altii de varsta lor au un regim de viata similar.
Daca in Romania ai incerca sa introduci un asemena regim de viata, ei s-ar raporta la colegii lor si ar considera ca esti un parinte absurd, si ar fi nefericiti ca au asemenea parinti.
In concluzie societatea, pe langa influenta directa, exercita o presiune asupra metodelor si a restrictilor educationale din familie.
Evitati sa mentionati discriminarea care apare din "conceptiile" infipte adanc in mintea multor romani: daca un barbat are o aventura este "galant", "cuceritor"! Daca o femeie este in aceeasi situatie este numita "curva". (Apropo de "femeile si dragostea")
@Lilick. Sunt cam de acord cu tine. :) Cu amendamentul că eu văd al naibii dacă în faţa mea se află un bărbat sau o femeie şi îmi sar în ochi, ochii lui. Printre altele. :lol:
Trimiteți un comentariu