“Partidul Democrat Liberal a devenit un partid-stat, indeplinind astfel visul PSD-ului din perioada 2000-2004", sustine liderul liberal Crin Antonescu. Acesta considera liberalii nu mai pot riposta unui asemenea partid prin mijloace conventionale, motiv pentru care va trebui sa i se "raspunda" si sa fie "atacat" cu altceva. In cadrul acestei strategii este inclusa si atragerea de noi nume cu notorietate in partid. "O sa aducem oameni noi, oameni valorosi, din societatea civila. Exista si oameni cunoscuti care si-au exprimat dorinta de a fi in sau alaturi de PNL", a precizat Crin Antonescu. "Trebuie sa i se raspunda si sa fie atacat cu altceva. Partidul (PNL – n.n.) trebuie deschis si cred ca la ceea ce se intampla azi in Romania, la ceea ce face PD-L, nu se poate riposta prin mijloacele conventionale", a completat Antonescu. - ziare.com
As vrea sa mai fac o completare vis-a-vis de asa-zisele tabere din PD-L. Iliescu facea la fel prin anii '90. La fel ca Basescu acum, atata taberele pentru ca, in final, sa arbitreze tot el conflictul. Promova un soi de fractionism, caci stia ca, atata vreme cat sunt la putere impreuna, fractiunile n-o sa se rupa de partid. Apoi venea el, ca un patriarh, si arbitra... Pentru ca, la fel ca in fotbal, in politica cel mai important e arbitrul, si mai putin unul sau altul dintre jucatori.
Comentand declaratiile de mai sus ale lui Crin Antonescu, as spune ca ideea este ca tocmai intelectualii sunt cel mai sensibili la acest fenomen, la aparitia partidului-stat. Si ei sunt cei care, in perioada 2003-2004, au atras caderea lui Nastase si a partidului-stat pe care acesta incerca sa-l construiasca... Acum, cand e mai mult decat evident ca PDL se transforma intr-un partid-stat, pana si intelectualii din interiorul partidului reactioneaza...
Paradoxal este ca, pentru prima oara in ultimii cinci ani, declaratiile lui Antonescu coincid cu cele ale lui Stolojan! La o zi dupa revolta lui Preda, Stolojan a avertizat tocmai impotriva pericolului ca PDL sa se transforme intr-un partid-stat. Stolojan vorbeste exact despre pierderea contactului cu oamenii, ceea ce este unul din primele simptome ale partidului-stat, un partid atat de mare (si de nesimtit) incat nu-i mai pasa de nimic. Si asa si este, in fond, PD-L. Numirea lui Honorius Prigoana ilustreaza un lucru clar: nu le mai pasa de nimic!
"Am trăit experienţa partidului-stat în 2001-2004, în vremea guvernării PSD. E nevoie de analiză în PD-L, ca să nu repetăm greşelile pe care ni le-a arătat istoria" - Theodor Stolojan.
Nesimtirea este atat de mare incat, asa cum scria si Cartarescu, un proiect extrem de dubios, cum e cel de la Rosia Montana, a fost introdus pe lista CSAT! Din pacate, acei intelectuali care au sustinut PDL in ultima perioada, se revolta abia acum, cand e prea tarziu! Transformarea s-a produs, iar ei au contribuit din plin, prin sustinerea lor, la actuala stare de fapt!
Postări
17 comentarii:
Cata dreptate ai,o duminica frumosa!
Lilick cand vreau sa intru la tine pe blog imi da certicate Error,?!,te rog sa-mi raspunzi daca ai primit comentariul meu,cu stima Tavi !
Eu nu cred ca partidul-stat e problema cea mai mare a societatii romnaesti de acum. Sa ma explic.
Desi inteleg si aprob ideile liberale in spiritul carora Crin face afirmatia citata de tine, ma doare ca nu sesizeaza un aspect mai important. Partidul-stat, sau ceva similar, poate fi folosit si in mod benefic, creator de sinergie, asa cum a facut-o Nastase sau in mod malefic si destructiv, dictatorial, cum o face Basescu. Pacat ca Crin nu nuantzeaza acest aspect, cu atat mai mult cu cat PSD-ul lui Nastase, cel albastru cum il numesc eu, a facut de fapt o politica social-liberala, care cred ca e tocmai si linia ideologica a lui Crin.
Ca self-made man, care crede in propriile fortze, eu sint mai degraba dezavantajat de ideea unui partid-stat, atotputernic si atotregulator. Sunt insa in acelasi timp constient ca reprezint o minoritate in societate. Deci ce e bine pentru mine ca individ nu e neaparat bine si pentru societate. Iar principiile mele morale ma obliga sa ma gandesc si la binele societatzii.
In situatia acesta de criza, solutia mai tuturor democratiilor dezvoltate e ceva de genul "partid-stat", mare coalitie, s.a.m.d. Nu stiu daca au dreptate, ramane de vazut, insa din diverse motive (de ex. succesul economic al Chinei) acesta e considerat raul mai mic.
Interesant ca si capitalisti pur sange cum ar fi Ion Tziriac favorizeaza o astfel de solutie. Nu stiu de ce, dar daca e sa fac o paralela cu modele de succes din istorie, nu era asa ca Imperiul Roman accepta dictatori, in sensul de despotzi luminati, pe o perioada limitata de timp, pentru a depasi o criza? Stiu ca "suna ca dracu", ca sa citez un clasic in viatza, dar daca functionaza, nu e ceea ce trebuie facut?
Simt nevoia sa reiterez ideile de mai sus mai sintetic, pentru ca sunt convins ca voi fi interpretat gresit de rauvoitori:
1) "Partidul-stat" sau o structura similara gen "mare coalitie" poate fi un rau necesar pentru o perioada limitata de timp DACA SI NUMAI DACA el e folosit o perioada limitata, in mod constructiv, in sensul de concentrator si sinconizator al energiilor pozitive ale unei societati aflate in degringolada. Exact in sensul in care a facut-o si Crin cu modelul Johannis.
2) Crin greseste cand aluneca in stereotipurile basesciene in ce il priveste pe Nastase. Nastase, daca ar ajunge din nou la conducerea PSD, ar putea fi un partener ideal pentru Crin, un partener de incredere si un contrapol de valoare intr-o solutie social-liberala. Temerea lui Crin, alimentata de Tariceanu & Co., si sustinuta de cativa talibani, cum ca printr-o linie social-liberala ar sacrifica identitatea PNL-ului si prin asta ar pierde alegatori, mi se pare nefondata. Crin ar trebui sa aiba mai multa incredere in instinctul lui politic, care ii va spune ce este ceea ce isi doresc de fapt romanii. Altfel, istoria il va consemna ca inca o sperantza pierduta a Romaniei postdecembriste.
Sa nu uitam vorba romanilor (nu a roman'lor lui Basescu!): non idem est si duo dicunt idem.
Adica daca doi insi zic acelasi lucru nu inseamna ca situatia este aceeasi. Desi aparent criticile din interiorul PD seamana uneori pana la identitate cu cele venite din afara, criticile disidentilor sunt 'controlate' si, pentru ca aplica masuri diferite unor situatii similare, nu sunt sincere.
Eu as aborda problema partidului stat din alta perspectiva.
Lilick il vede ca pe un pericol de monopol.
Eu vad concentrarea puterii ca un efect al utilizarii institutilor, a servicilor secrete in scopuri politice.
In anii '90 puterea a stopat opozitia democrata cu sprijinul servicilor.
In '96 tot cu sprijinul servicilor au cedat o parte din putere ca sa castige credibilitatea externa.
In 2004 "servicile" cu acordul la o parte din cei de la putere, au lasat puterea opozitiei, pentru ca s-au pozitionat si in opozitie, dar puterea a fost a unui "om din sistem".
Acum sunt in ambele pozitii asa ca rezultatul votului a fost echilibrat, dar puterea este tot a lor a FSN-istilor.
Grupul din jurul Presedintelui incearca sa preia suprematia utilizand informatile confidentiale.
De ce nu avem dosare in justitie? Pentru ca politicienii santajabili sunt mai utili pentru adversari dacat condamnati, pentr uca raspund la comenzi.
Un sistem politic in care numarul celor santajabili e mic, nu mai poate fi controlat.
Din cauza asta se incearca migrarea spre un sistem de putere prezidential, pentru ca puterea personalizata poate fi mai usor controlata decat o putere disipata intr-un Parlament.
Pot fi opriti daca se ia "instrumentul" de putere al Presedintelui, servicile secrete, sau daca ele sunt neutralizate prin proceduri care sa garanteze neimplicarea lor in politica.
Care sunt acele proceduri?
Prevederile legale prin care sa se stabileasca precis pana unde se intind limitele de competenta, si motivarea persoanlului din servicii sa divulge eventuale derapaje.
Motivarea se poate face prin premii uriase pentru divulgarea ilegalitatilor si sanctiuni drastice pentru cei care le comit.
Cu atragerea de personalitati si mesaj negativiste despre pericolul monopolizarii vietii politice se basculeaza de la un partid la altul, nu neaparat spre partidul care trage semnalul de alarma, si nu se elimina cauza.
Esenta raului este posibilitatea utilizarii servicilor de informatii in scopuri politice de catre Presedinte.
Trebuie remediata cauza nu efectul.
@Draghi - odata concentrata viata politica intr-un partid care detine puterea, acesta nu o mai cedeaza.
Este ca o firma care detine monopolul. Monopolul politic trebuie prevenit pentru ca nu mai are leac.
@Tavi, ti-am raspuns si pe FB. Merci mult! Si foloseste Google Chorme.
@Draghi
Partidul-stat. Partidul, nu o majoritate, o coalitie. Nu crezi ca e o diferenta? Aici vorbim strict de PD si de tot ce imbraca culoarea portocalie, si de modul cum o imbraca si prin ce metode. Iar daca PD-L a reusit chiar sa intreaca PSD-ul, e pentru ca au in frunte o lichea needucata si nu un om educat, ca Nastase. Insa alta diferenta eu nu vad. Daca PSD-ul era un partid inteligent si nu statea la coada lui Iliescu, cum face PD-ul acum cu Basescu, astazi nu erau in criza in care sunt. Iliescu s-a jucat destul de mult si cu Nastase si cu Geoana, din dorinta de a conduce doar el partidul. Si uite ce a a juns PSD: un partid care cauta acum sa stea la coada lui Antonescu, in dorinta de a-si cauta un alt lider. Nu ne intrebam totusi cum si din cauza cui a ajuns in halul asta?
@Deceneu
Exact. Nu are leac.
@Liviu
Sunt controlate si de aia am facut comparatia cu Iliescu care incuraja fractiunile. Dar ma intereseaza ca ceea ce spune Crin spun si voci din PD-L. Deci are dreptate. Si o sa arat de fiecare data asta ca sa le inchidem gura talibanilor portocalii.
Stolojan a pus umărul său "firav" la crearea acestui partid. Ar trebui să iasă în presă cu alte declaraţii, nu cu poveşti! Cînd a adus o parte din liberali alături de PD, nu ştia că face pact cu diavolul ?
@Matilda
Stolojan si altii nu au de ales decat sa taca si sa inghita sau sa vorbeasca si sa le dam peste nas. Si intr-un sens si in altul sunt de tot plansul.
Lilick, ce fracţiuni încuraja Iliescu? Eu ştiu că dimpotrivă. Cînd s-a propus la un moment dat organizarea partidului pe curente, a fost contra. Iar cînd au existat fracţiuni, s-a rupt partidul - o dată la convenţia din 1992, iar a doua oară în 1997 parcă, atunci cînd s-a făcut APR.
@Lucia
Teoretic era contra, si nu le incuraja pe fata (cum nici Basescu nu face), dar ii convenea de minune ca ele existau si se putea implica sa arbitreze, sa transeze problemele. Imi aduc aminte de un exemplu. In 1997, la cateva luni dupa alegeri si dupa ce de Iliescu nici nu mai auzisem, o stire la BBC ne-a luat prin surprindere: Ion Iliescu mediaza intre fractiunile..." Ce se intamplase: un grup de tineri din PSD (chiar de la organizatia de tineret), sau PDSR (cum parca inca se numea) exprimau un protest la adresa partidului. A fost un excelent motiv pentru Iliescu sa reapara pe scena politica, sa revina in ring. De atunci am observat ca se foloseste de toate aceste pretexte, si nu ma indoiesc ca le-a si incurajat (dar nu public, ci bagand batul prin gard unde trebuie)) pentru a avea un atu in partid de mediator, de om care aduce pacea. Si sunt sigura ca e asa pentru ca slabirea lui Nastase sau a lui Geoana i se datoreaza.
@Decenu, Lilick
Intr-adevar, aveti dreptate, nimeni nu cedeaza de buna voie puterea si existe diferentze substantiale intre partidul-stat si o mare coalitie.
Dar daca e sa alegem intre doua rele, care e raul cel mai mic, o societate in disolutie fara sansa de a se mai redresa in generatzii, sau una tinuta in frau de un sistem autoritar in sensul de coagulare si sincronizare a fortzelor pozitive intr-un moment de criza? Nu stiu cum sa explic mai clar, ideea e ca pot exista diverse forme de guvernare daca ele au un fond bun, daca duc la progres. Ar fi insa o greseala sa ne uitam doar la forma neglijand fondul. Sunt convins ca exista si varianta liberala a lucrului bine facut, asa ca hai sa nu creem false dispute ideologice.
Riscurile unui sistem mai autoritar sunt pana la un punct calculabile. Exista intotdeauna strategii de iesire. In ultima instantza Brutus si prietenii lui l-au convins pana la urma pe Cezar ca dictatura chiar era gandita pe termen limitat.
Cu riscul de a ma repeta, o societate autoritarista nu ar fi una in care mi-ar place sa traiesc, de nici o culoare, dar trebuie sa recunosc ca cei care gandesc asa sunt o minoritate in Romania de azi. Trist, dar asta e stuatia pe teren. Asa ca, realist vorbind, in conditiile date se poate alege intre un sistem totalitar/discretionar/mafiot care distruge ce a mai ramas de distrus sau un sistem autoritar care forzeaza meritocratia, consensul si sinergia in scopul progresului. Asta fara a ajunge sa vorbim de dreapta si de stanga in acest stadiu.
Sper ca e evident ca cei care inteleg liberalismul ca mine sau ca Lilick, adica pornind de la ideea de libertate, si nu de drepturi nelimitate pentru capitalistii globali, au o problema cu o astfel de abordare. Daca insa Crin e serios cand spune ca doreste sa adapteze doctrina PNL la realitatile Romaniei el va trebui sa caute solutzii neconventionale in aceasta directie. Solutzii pragmatice care rezolva probleme concrete. Daca nu, e mai usor sa isi puna o esarfa mov, si sa defileze cu noua generatie de intelectuali oportunisti pana o sa-l inlocuiasca pe Basescu cu un alt reprezentat al "sistemului ticalosit". Dupa care ciclul se repeta.
Foarte buna luarea de pozitie a lui Crin.
In ce priveste intelectualii lui tatucu, vroiam sa spun ceva mai devreme la alta postare, dar n-am apucat:
In opinia mea nu sunt intelectuali. Mi-e foarte greu sa dau o definitie a unui intelectual, dar as spune ca intelectualii se uita inainte la argumente, si dupa ce le-au cantarit iau o pozitie. telectualii tatucului primesc inainte pozitia pe care trebuie sa o sustina (eventual pe cartonase, sau pe mail) si apoi nascocesc cele mai absurde "argumente" pt a sustine acea pozitie.
In al doilea rand intelectualii isi asculta interlocutorii si discuta la subiect. Am observat ca telectualii sunt adevarati maestri in a-si intreupe interlocutorii, a devia discutia de la subiect, a se autovictimiza, a lansa afirmatii nefondate, si a recurge la orice gen de trucuri pentru a-si invalui lipsa argumentelor intr-un nor de fum si lumini.
Pentru telectualii astia cred ca e prea tarziu sa mai spuna cva. Si-au pierdut credibiltatea, si au participat din greu si cu buna stiinta ca situatia pe care s-au trezit s-o citice acum sa fie asa cum e.
Partidele mari pot sa incerce sa monopolizeze puterea, dar trebuie sa existe intotdeauna intelectuali (ca altcineva cine?) care sa controleze si sa priveasca cu un ochi critic la asta. Acesta e rolul acelei minoritati despre care vorbesti, @Draghi. Cateva personaje din societatea civila au abdicat de la acest principiu. Acum nu mai pot decat sa taca sau sa se faca de ras cand vorbesc. De aia am spus ca sunt intelectuali "de tot rasul" si @Radio33 nu a inteles. Noi putem sa vorbim fara sa ne facem de ras, pt. ca am vorbit mereu despre ce spune Stolojan. El si altii si-au pierdut credibilitatea.
Haha, acum am citit ce a scris @Transildania. Am incheiat la fel fara sa ne vorbim. :))
Off topic, la Realitatea TV, Melania Medeleanu cu garnitura violeta la o bluza neagra. Imi pare rau ca dau buzna, nu am alta posibilitate sa anunt posibili noi membri ai clubului violet.
@irongates
Dar esti foarte bine venita cu orice anunt. Mai ales ca te si rugasem. Merci mult. :)
Trimiteți un comentariu