Despre obsesiile domnului Plesu

Eram obisnuiti ca jurnalisti precum Ion Cristoiu sa dezvolte editoriale fluviu, la Evenimentul Zilei anilor 90, tinand-o gaia-matu cu o tema pe care o trata obsedant si pe care o toca pana la epuizare. La Andrei Plesu eram insa obisnuiti cu scrisul ca o taietura fina, care “executa” dintr-o miscare, ce nu mai lasa loc nici la interpretari, nici la accente si reveniri ulterioare cu precizari. Nesiguranta ca nu a fost prea clar, ca nu a spus totul pe o tema, pare sa-l fi cuprins si pe distinsul intelectual, de vreme ce in ultimele zece editoriale cinci ating aceeasi tema, legata de scandalurile din jurul ICR. Mai reiese de aici si faptul ca a fost puternic afectat, desi nu a fost implicat direct, si ca il preocupa inca problema. Si de ce nu l-ar preocupa si nu ar scrie daca nu ar avea sentimentul ca intr-un singur editorial, in primul de exemplu, nu ar fi fost destul de convingator. Acest sentiment si revenirea pe o tema, nu le practici insa decat daca ceva iti spune ca nu ai dreptate in totalitate.
Si, undeva, printre randuri, Andrei Plesu admite ca scandalul a pornit de la niste expozitii pe care el insusi le descrie ca fiind “mai deocheate”, dar scoate in evidenta faptul ca alte “actiuni” ale ICR au fost trecute sub tacere. E vorba evident de actiuni care nu ar putea sa incite in niciun fel opinia publica, si care au fost trecute cu vederea, de parca cineva ar avea obligatia sa scrie elogios despre fiecare “miscare” culturala pe care o face ICR. Succesul “actiunilor” ICR se masoara in apreciere internationala, si, atunci cand aceasta exista cu adevarat, totul e in regula.
Se vorbeste insa zilele astea despre demiterea lui Cristian Neagoe, personajul principal in scandalul poneiului roz, cel care a deschis seria scandalurilor legate de ICR, si trimiterea acestuia acasa de la New York. Desi foarte vocal si prezent in blogosfera, “diplomatul” nu pomeneste inca nimic despre asta. Nici seful lui, domnul Patapievici. Si, normal, nici domnul Plesu. Tacerea si ascunderea sub pres, orgoliul nemasurat prin care se acopera aceasta “actiune”, ii vor mai prilejui probabil domnului Plesu nopti nedormite si obsesii, si, evident, alte editoriale pe tema. Asteptam cu interes. Desi, parca mai interesant ar fi altceva: sa scrie ceva pe tema poneiului Talpes! Da, da Talpes. Candidatul PD-L sustinut de Traian Basescu, cel care in 2005 ii recomanda intr-o scrisoare deschisa presedintelui sa se descotoroseasca de consilierul Plesu, cu nici 3 luni inainte ca acesta sa plece de la Cotroceni fara explicatii plauzibile. Parca asta ar trebui sa fie in ziua de azi tema care sa-l obsedeze cu adevarat pe intelectual, si pe marginea careia sa scrie editoriale fluviu. Nu credeti?