Lectiile de muzica ale lui Sergiu Celibidache

In 1990 am participat in sala Ateneului la o repetitie generala cu public a Filarmonicii din München, la pupitrul careia se afla maestrul Celibidache. Era prima revenire in tara, dupa 1989, la invitatia lui Dan Grigore, pe atunci director al Filarmonicii George Enescu. Imi aduc aminte ca sala era atat de plina incat singurul loc pe care l-am mai gasit a fost pe marginea scenei, pe care m-am asezat, alaturi de alte persoane, si unde ne facusera loc, amabil, cei din orchestra, care se retrasesera putin cu scaunele. In rest lumea se inghesuia si pe scari, ba si pe culoarele dintre scaune, unde stateau chiar si pe jos, pe mocheta, numai sa fie partasi la ceea ce insemna o repetitie cu Celibidache, un spectacol in sine, la care lua parte absolut toata lumea. Nici macar nu trebuia sa cunosti limba germana ca sa intelegi absolut tot. Mobilizare generala, participare totala, o bucurie enorma a muzicii, pe care acest mare maestru o transmitea cu emotie, din toti porii fiintei lui, in cele mai mici detalii si amanunte. Pentru ca niciun sunet nu trecea pe langa urechea dirijorului fara ca sa incerce cu gratia spiritului, a inteligentei si a muzicalitatii debordante sa-l ridice la perfectiune. Adevarate lectii de muzica pentru oricine. Iar felul cum o facea, cum comunica cu orchestra, era fantastic. Din pacate atunci nu cred ca a filmat nimeni. Dar exista pe internet, pe you tube, cateva astfel de momente. Cu repetitiile maestrului. Nu stiu daca sunt cele mai bune. Au existat mii si mii de astfel de ore de studiu cu orchestra, din pacate nefilmate toate. Va invit insa sa vedeti cele doua filmulete de mai sus (primul, cu Stuttgart Symphony Orchestra -al doilea, cu Munich Philharmonic). Exemplifica bine ceea ce vreau sa va aduc in atentie.