Florii fericite!

Cea mai importanta saptamana din Istoria Crestinismului incepe in Duminica Floriilor. Asa cum florile invie si isi deschid primavara corolele catre soare, sufletele crestinilor se deschid catre Cel caruia un popor i-a cantat Osana, si L-a recunoscut ca Imparat.

O saptamana in care ar trebui sa incercam sa meditam si sa ne reconstruim moral vis-à-vis (sau in comparatie) cu un model ce nu s-a recunoscut ca lider decat in aceasta Sfanta Zi. Caci intrarea in Ierusalim a Lui Iisus e singurul moment din viata Sa pamanteasca in care a acceptat sa fie aclamat ca Imparat.

Stiu ca in frumusetea acestei duminici, in care suntem inconjurati de flori, se simte pe la colturi mirosul pestilential al tradarii ce a urmat. Stiu ca in minutele urmatoare vom uita si Il vom rastigni din nou. O vom face toti, de credem sau nu… Si asta, din nefericire, e singurul lucru care ne uneste profund: pacatul de a ne sinucide spiritual, cate putin, in fiecare zi.

Vor trece si Floriile. Si Pastele… Ne vom “inchina” din nou la falsi idoli, ne vom incolona in turme in spatele unor lideri gaunosi, vom canta fals in coruri ce se vor declara a fi ingeresti, vom aplauda si huidui cu patima in arena circului cotidian. Noroc cu primavara asta care se incapataneaza sa se repete la nesfarsit la fel de frumoasa. :)