Cum putem sa aratam cu degetul un impostor? Cum putem sa facem de ras un om care manipuleaza, folosind distorsionat date istorice, numai pentru ca sa-i serveasca celui care l-a angajat? O face excelent Transildania, intr-un text in care reclama minciunile pe care le construieste zi de zi Catalin Avramescu, doar pentru a sapa la temelia Parlamentului. Iata ce scrie intr-un articol recent Seful Cancelariei Prezidentiale:
“Mai grav e altceva. Istoria Europei – aceea reală, nu aceea imaginată de politruci – ne arată că nu prezidenţialismul ci, dimpotrivă, parlamentarismul este preludiul dictaturii şi totalitarismului." - Bursa
Dupa care ii numeste pe Mussolini, Hitler, Pétain, Salazar, Quisling, Craxi, Dollfuss, pentru a construi o teza aberanta conforma careia acestia ar fi produse ale Parlamentelor tarilor lor. Transildania insa demonteaza bucatica cu bucatica aceasta teza mincinoasa:
- "Mussolini a ajuns deci prim ministru nu datorita parlamentarismului (inexistent oricum atunci in Italia), ci din cauza absentei lui. A fost numit de seful statului cu atributii echivalente celor prezidentialiste, si sistemul proportional nu a avut niciun rol in numirea sa."
- "Influentat de cercuri de influenta, patroni de mari firme, Hindenburg, presedintele l-a numit in cele din urma pe Hitler cancelar, cu toate ca in acel moment nazistii aveau 33% in parlament, si toate partidele democratice la un loc mult mai mult."
- "Petain, un militar, a fost numit prim-ministru de catre presedintele Lebrun, dar asta dupa ce Franta era deja infranta de catre Hitler, cel numit tot de un presedinte. Nu a castigat nici o alegere parlamentara. Si el s-a facut in cele din urma sef de stat si l-a numit prim-ministru pe Laval, dar oricum nu guvernau decat o jumatate din Franta, ca marionete a lui Hitler. De parlamentarism nu poate fi vorba."
- "Salazar a fost numit prim ministru direct de catre un dictator militar Antonio de Fragosa Carmona, un pucist care a inlocuit democratia cu o dictatura militara."
- "Quisling era liderul unui partid fascist norvegian care nu a intrat niciodata in parlament. Dupa ocuparea Norvegiei de catre Germania nazista, aceasta a fost guvernata de catre un german, comisarul lui Hitler, Terboven. Terboven, dupa ce a desfiintat toate partidele politice, si a confiscat toate bunurile lor, dupa ce a introdus pedeapsa cu moarte pentru raspandirea informatiilor care ar putea ajuta inamicul, si dupa ce a confiscat toate aparatele de radio pe tot teritoriul Norvegiei (!!!), l-a numit dupa doi ani de ocupatie prim ministru pe Quisling."
- "Craxi. A fost un prim ministru corupt al Italiei timp de patru ani. Nu inteleg ce cauta in aceasta lista, nu a introdus dictatura sau totalitarismul in Italia. A pierdut puterea prin metode democratice, si de atunci a fost atat de urmarit de justitie incat a luat calea exilului si a murit in Tunisia."
- "Dollfuss a ajuns prim-ministru sustinut la limita de o majoritate parlamentara. Dupa ce a ajuns la putere insa a desfiintat in mod neconstitutional si ilegal Parlamentul si Curtea Constitutionala. Presedintele de atunci, Miklas, i-a permis sa faca asta, neexercitand atributiile sale constitutionale, de garant al Constitutiei."
Eu nu inteleg de ce Bursa accepta sa fie o tribuna de pe care sa se manifeste acest impostor care prin fiecare articol si-a propus sa dinamiteze democratia. Poate ca redactia ar trebui sa ne dea o explicatie...
Postări
13 comentarii:
Mi se pare mie sau e multă vorbărie pentru un dobitoc slugarnic...
Pai dobitocul asta slugarnic ii construieste si ii sustine aberatiile lui basescu.
Nu pot decat sa postez comentariul facut de mine dimineata la acest articol. Iata-l:
,,Frumoasa postare, corecta si documentata excelent. Am citit cu cea mai mare placere argumentele tale care zdrobeau tampeniile spuse de dementul avramescu. Am aflat si lucruri noi, ca de pilda cazurile unora ca Salazar, Quisling sau Dolfuss. Te-ai documentat foarte bine si apreciez efortul tau.
Intrebare: MERITA? Nu vreau sa spun ca nu merita efortul sa arati ce tampenie scoate pe gura dementul asta de avramescu. Ai perfecta dreptate! Dar nu merita sa iei in serios toate tampeniile spuse de individul asta. Tu iti dai seama unde am ajunge daca am comenta toate tampeniile scoase pe gusha de un dement ca avramescu? De un dement ca wc tudor? Sau unii ca TRU ori hoare precum Pora sau Mihaes? De asta spuneam ca nu merita efortul…
Stii ceva? Cand un individ ca dementul de avramescu ajunge sa spuna ca N-AVEM NEVOIE DE PARTIDE, N-AVEM NEVOIE DE PARLAMENT eu unul nu-l mai bag in seama. Stiai aceste declaratii ale lui? Toate sunt declaratii care lovesc in DEMOCRATIE. Asa cum loveste si wc tudor de 20 de ani!
Solutia? Trebuie ignorati. Ar putea reprezenta un PERICOL pentru democratie doar daca multi oameni ar gandi in halul asta. Eu cred ca inca n-am ajuns acolo, chit ca ba-secu si ciracii sai fac toate eforturile in acest sens. In speranta ca am fost bine inteles, iti urez toate cele bune!''
@Ola De acord cu tine!
@Hendrix
Vadim nu a avut niciodata PUTEREA. Deci comparatia asta nu merge. Ei O AU.
@Lilick Dementul este si el un trepadus p-acolo. Vrea si el sa bage singur in seama, te asigur! Daca va continua sa emita aberatii in fiecare editorial al Bursei, ce vei face? Vei ataca fiecare articol de-al lui? Am impresia ca vrei sa-i faci neaparat publicitate! Eu zic sa nu ne ambalam pentru orice tampenie, s-ar putea sa le facem jocul astfel.
Sigur că ambiţia unui limbric de-a deveni tenie n-ar trebuie să ne creeze nici un frison. Nici o îngrijorare. Nici măcar o tresăsire. Repulsie, scârbă, greaţă... Eventual.
Evoluţionismul şi-a dovedit limitele, putem sta liniştiţi.
Nenorocirea e cu instinctul!
Când vezi o ploşniţă, o striveşti instantaneu.
La fel procedezi cu o căpuşă, un păduche, un ţânţar, o muscă...
Chiar şi cu un nevinovat, chiar folositor, păianjen...
Vine din vintre.
Ce-i drept, orice satrap are nevoie de un teoretician al dictaturii, şi, dacă nu-l găseşte în libertate, este nevoit să-l scoată din ţarc, să-l vopsească şi să-l lanseze în societate.
N-aş fi crezut c-o să mai văd, vreodată, asemenea deşeuri marxisto-nietzscheiano-leninisto-hitleristo-maoiste (păstrând, totuşi, proporţiile) împrăştiindu-şi secreţiile toxice în spaţiul public.
Nu într-o democraţie!
Sigur că primul impuls, visceral, ca toate impulsurile, este să-l striveşti.
Dar, lăsând raţiunea să-şi spună cuvântul, aş zice că este preferabil să-l introducem într-o cuşcă virtuală şi să-l prezentăm lumii civilizate, ca pe o monstuozitate care-a supravieţuit epocilor de mult, sau de curând, apuse, demnă de studiu sau, după caz, de luat la ţintă cu ouă clocite.
N-om fi noi Timur Lenk, nici mutantul oranj Baiazid Ilderim, departe de asta, foarte departe, dar recursul la metodă nu strică.
Oricum, nu numai somnul raţiunii naşte monştri.
Se vede că Fiara e activă, omniprezentă şi naşte pui vii cu nemiluita!
Nu poţi închide o clipă ochii, de frică să nu te trezeşti dincolo de gratii!
@Hendrix, @Toni, @Al
Va multumesc ca veniti si scrieti. Poate nici nu va imaginati cata nevoie e acum de comentariile tuturor. Sau poate ca tocmai pentru ca va imaginati.. scrieti. Traim intr-o tara in care suntem mintiti continuu, atacati continuu.. si, mai nou, exclusi din "vina" de a fi liberali (Marius Oprea sau Dinu Zamfirescu).
Lilick, toate postarile tale sunt deosebite.
In ceea ce-l priveste pe Catalin Avramescu, uite:
http://www.tashy.ro/pe-wikipedia-catalin-avramescu-este-un-mare-cretin/
E limpede, nu?
Al, am şi eu o rugăminte: niciodată, în nici o împrejurarea, sub nici o formă, indiferent de context, nu-l mai compara pe satrapul barbugiu de lupanar cu vreun vlăstar al casei regale.
Poate îi transmite careva şi i se suie la capul ăla bolnav!
Nu cultura, nu nivelul inteligenţei, nici măcar caracterul nu fac diferenţa între conducători.
Educaţia, da. Tradiţia, da. Viziunea, da.
Ia-l pe colonelul Cuza, de exemplu.
Nu c-ar avea vreo legătură cu mizerabilul, nici măcar prin prisma gradelor, fiul de ispravnic provenind dintr-o lume fără nici o legătură cu cea a securistului parvenit, doar aşa, ca exemplu de conducător.
Şi pe Carol, primul venit după el.
Şi prăpastia nu era chiar aşa de mare ca între Carol, ultimul, şi sinistro-odiosul.
Dar nu vreau să intru în vreo polemică.
Pur şi simplu te rog, atât. Cu speranţa că mă înţelegi.
Dacă se poate...
Carol al II-lea a fost regele românilor.
Securistul e călăul lor.
@Toni.
Am obosit să mă tot apăr pe blogul acesta şi să intru în polemici, nu o voi mai face şi chiar nu am de ce să intru cu tine în polemică. Au trecut 20 de ani de la unanimitate.
Îmi păstrez opinia că Regele Carol al II lea a avut o influenţă nefastă asupra României.
Maniu i-a cerut un lucru să renunţe la relaţia cu Elena Lupescu, dacă nu mă înşel chiar a obţinut această promisune de la Rege. Ce a făcut ulterior? A rechemat-o în ţară după o lună de la restauraţie pe Duduie insatlând-o in Modrogan, da, în actualul sediu PD-L. Asta spune multe despre caracter, despre cuvânt dat.
Nu Casa Regală a fost ţinta mea, sper că nu asta ai înţeles ci accidentul Carol al II lea şi ceea ce a făcut în societatea românească interbelică, modul în care a slăbit-o favorizând poate apariţia următoarelor dictaturi. Modul în care a dezbinat-o şi a condus-o, ca Rege al românilor. Asta am vrut să semnalez.
Mda... Ar fi trebuit să mă abţin... Totuşi, în ciuda discomfortului:
Nu Carol al II-lea i-a dezbinat pe români, ci Corneliu Zelea Codreanu.
Dictatura regală a fost instituită tocmai pentru a împiedica luarea puterii de către partidul "Totul pentru ţară" şi desfiinţarea democraţiei, după modelul nazist şi fascist.
Ceea ce s-a şi întâmplat, prin Mareşal şi Horia Sima, apoi prin Mareşal singur, apoi prin bolşevici...
În timpul domniei sale, în cele două perioade, România a atins cel mai înalt nivel de dezvoltare ever. Nu degeaba l-a rechemat Maniu pe tron. Bunăstarea a provocat şi boom-ul cultural, o consecinţă logică a dezvoltării materiale şi a climatului de încredere în viitor, în libertăţile şi drepturile fundamentale, garantate şi asigurate de Constituţia din 1923 şi de rege, între alţii.
Sigur că sărăcia nu fusese eradicată, societatea mai avea un drum lung de parcurs, dar direcţia era bună, viteza acceptabilă şi, la capătul tunelului, nu era o luminiţă, era ditamai lampadarul.
Contextul istoric al deceniului al patrulea era catastrofal, cu Mussolini la sud, Hitler la vest şi Stalin la Est. Cu toate astea, suveranul a încercat din răsputeri să determine marile puteri democrate, în special Marea Britanie, să acorde protecţie regatului României. Evident că, după inceperea invaziei germane spre Est, toate speranţele au fost pierdute. Abdicarea lui a fost un act nedemn, sigur, dar soarta îi era pecetluită, legionarii l-ar fi ucis cu siguranţă, pentru a răzbuna asasinarea Căpitanului, ceea ce, de altfel, au şi încercat.
Oricum, nici o casă regală din Balcani sau din Europa Centrală nu a supravieţuit războiului, doar în Grecia a durat ceva mai mult.
Rolul regalităţii este să constituie şi un model de moralitate. Aici, şi doar aici, Carol al II-lea a dat greş, distrugând ceea ce predecesorii săi reuşiseră să impună în conştiinţa naţională. Nu numai cu Duduia, ci şi cu dezertarea şi căsătoria de la Odesa, ale cărei consecinţe nefericite se resimt şi azi.
A fost un monarh sentimental, care n-a consimţit la rigorile tronului, crezând că poate fi, în acelaşi timp, şi rege, şi fericit în dragoste.
Un compromis pe care ar fi trebuit să-l evite, după exemplul vărului său, după mamă, regele Edward Albert al Marii Britanii, care a abdicat pentru a se căsători cu americanca respectivă.
Totuşi, să nu uităm că şi Carol al II-lea a făcut acelaşi gest, cu mult înaintea regelui Marii Britanii, dar a fost suficient de neinspirat, să nu spun slab, ca să cedeze insistenţelor fruntaşilor politici din ţară. Probabil că şi Duduia a avut rolul ei nefast...
Totuşi, după 1930, economia României a luat un avânt fără precedent, repet, şi nu trecuseră decât 12 ani de la marele război, cu cele 800.000 de victime.
Şi de la Marea Unire, cu problemele sale de omogenizare.
Câţi ani au trecut de la revoluţie, şi câte victime au fost în 1989?!
Dar de la Marea Integrare Europeană, cu revărsarea de fonduri nerambursabile?!
Şi unde e luminiţa?!
În fine...
Din aceste motive am zis că majestatea sa, regele Carol al II-lea, ar trebui comparat cu regii, nu cu scursorile parvenite ale societăţii actuale.
Nu cu cel care este, mai degrabă, urmaşul lui Codreanu şi al lui Dej, ca mentalitate şi ca scop.
În rest, evident că fiecare are dreptul să creadă în ce vrea.
Inclusiv în nimic.
Adică să fie liber cugetăror.
Este un drept de esenţă divină.
Asta n-are legătură cu subiectul, doar cu libertatea. Care, tare mă tem că, în timp ce ne pierdem timpul cu discuţii inutile, începe să cam dispară...
OK, sper că am fost clar în problema asocierii celor două nume.
Şi a pericolului teribil cu care ne confruntăm.
So...
@Toni.
Nu am spus doar Carol al II lea am spus „Afaceri cu statul, instituţii discreditate, poporul – nu cel al politicienilor populisti – care nu mai are încredere în stat, un monarh care a slăbit partidele favorizând şi încurajând diferite aripi şi persoane împotriva celorlalţi, o CAMARILĂ care prospera prin afacerile pe care le făcea, politicieni care au altă agendă decât cea a celor care i-au ales, criza din 29-33, radicalismul, atacul asupra partidelor considerate fiind corupte şi sursa tuturor relelor ( nu că nu ar fi fost dar nu poţi ataca ideea de partid pt că unii membri au drept scop doar interesul personal), etc.”
Bine înţeles că nu doar Carol a fost la originea slăbirii statului român, nu pot pune toate rele în spatele său. Trebuia să fi spus că nu-i compar pe cei doi, ca persoane ci acţiunile lor, a celor din jurul lor.
Totuşi e ceva periculos în ceea ce spui tu, instaurarea dictaturii regale pentru apărarea împotiva fascismului Gărzii şi desfiinţarea democraţiei. Se poate înţelege că s-a instaurat dictatura regală pentru apărarea democraţiei.
Nu uit că România anului 1937 avea alegeri libere în timp ce în alte ţări europene defila triumfător radicalismul – fascismul şi comunismul – dar este de discutat dacă decizia de a-l numi pe Goga( un fascist) prim ministru bazându-se pe faptul că nici un partid nu a obţinut majoritatea a fost una înţeleaptă sau una din care se înspiră actualul chiriaş din dealul Cotrocenilor.
Dar ne îndepărtăm prea mult de ideea principală a postării. Nu Carol este de pus în discuţie, nu perioada interbelică ci derapajele periculoase ale lui Avramescu, consilierul lui Băsescu.
În 1936, Hitler venise la putere prin alegeri libere.
Precedentul era creat şi al naibii de vizibil.
Când ai de ales între a accepta supremaţia Gărzii de Fier şi stoparea ascensiunii ei spre putere printr-o suspendare temporară a drepturilor şi libertăţilor constituţionale,
cel mai bine ar fi să-ţi iei lumea în cap şi să te speli pe mâini de toată tărăşenia. Istoria a dovedit că, orice decizie ar fi luat Carol al II-lea în 1939-40, tot aia era.
O dată ce toată Europa centrală şi de est a fost abandonată leprelor totalitare, probabil cu gândul ascuns că molima se va întinde doar în răsărit, nimeni şi nimic n-ar mai fi putut salva România.
În ce priveşte camarila, oare cine a condus ţara între cele două domnii ale regelui, nu o camarilă feroce, care a şi provocat crearea falsei mişcări mesianice, de altfel, camarilă căreia Maniu a crezut că-i poate pune botniţă, c-o poate împiedica să sfâşie, prin readucerea regelui acasă?
Dar, pe de altă parte, cu ce-a împietat camarila dezvoltarea fără precedent a ţării?!
Când lucrurile merg bine, furăciunile nu se observă.
Nenorocirea e că încep să doară al dracului când izvorul bunăstării seacă!
Cu alte cuvinte, eu prefer să trăiesc într-o economie prosperă, mai mult sau mai puţin căpuşată, până la urmă tot se crează anticorpii, decât într-o economie falimentară din cadavrul căreia trag hoitarii în toate părţile, doar-doar mai apucă vreo halcă înainte de-a rămâne doar scheletul.
În fine, ai dreptate, enough is enough. This is my last entry, ever.
Să ne concentrăm pe cine trebuie.
Fuck the bastard!
Cartagho delenda est!
Trimiteți un comentariu