Copilul sfasiat

Gandindu-ma la demiterea lui Marius Oprea mi-am amintit de-o poveste biblica. Intr-o zi, doua femei s-au dus la Regele Solomon sa-si caute dreptatea. Ambele sustineau ca sunt mama unui copil si se certau pentru tutela pruncului. Sigur, una dintre ele mintea. Si isi gasise in felul acesta necinstit un mod de a-si procura un fiu. Nimeni nu stia cui apartine, de fapt, copilul. Dupa indelungi dezbateri, ascultand ambele parti, Solomon a spus: “N-am incotro. Trebuie sa taiem copilul in doua si sa va dau fiecareia jumatate. Nu stiu cine e adevarata mama, si nu vreau sa nedreptatesc pe cineva”. La auzul acestei ciudate decizii una din femei a tacut. A doua, insa, a reactionat imediat: “Nu-l mai vreau. Sa-l tina ea, sa-l creasca si sa-l faca fericit. Nu-i sunt eu mama.”, si s-a intors sa plece, cu capul plecat. Regele insa a luat copilul in brate, si a spus fericit, mergand catre ea: “Acum stiu sigur cine e adevarata mama. Ia-ti copilul si du-te’n pace”. Cu ochii in lacrimi, femeia si-a strans la piept puiul si s-a facut nevazuta in multime.

Morala e simpla: un parinte adevarat nu si-ar lasa copilul sfasiat vreodata. La el sau in alta parte, ramane oricum copilul sau.

Dupa mai bine de cinci ani in care ocupa functia suprema in stat, Traian Basescu nu se poate lauda decat cu o singura realizare: condamnarea comunismului. Acesta e unicul sau “copil” de cand se afla la Cotroceni, desi, pana la urma, nu el este tatal natural al acestui prunc. Basescu se bate pentru copilul sau adoptiv nu pentru ca l-ar indragi, ci pentru ca acesta i-a adus, in definitiv, realegerea. Caci sa nu uitam, Basescu a pierdut alegerile in Romania, dar le-a castigat cu ajutorul romanilor din diaspora, speriati de… intoarcerea comunismului.

Numai ca, la fel ca in povestea de mai sus, din dorinta de-a fi in postura de unic parinte-autor, Basescu a rupt pana la urma copilul in doua. Nu e dispus sa imparta singura lui realizare cu nimeni. Nici cu fostii disidenti, cu cei care s-au ridicat impotriva sistemului cu mult curaj, si nici chiar cu fostii detinuti politici. Asa se faca ca Doina Cornea, Dinu Zamfirescu, Petre Mihai Bacanu, Dorin Tudoran, Radu Filipescu, Radu Portocala si atatia altii – oameni cu merite reale – nu pot participa la acest proces. Meritul este numai al sau, ca si gloria care incumba de aici, iar el trebuie sa coordoneze personal acest fenomen.

Ma gandesc ca astazi, daca ar mai trai, nici Constantin Ticu Dumitrescu n-ar mai avea ce cauta in toata povestea asta. Fireste, fostii detinuti politici au facut inchisoare, au suferit torturi cumplite, multi si-au dat sufletul in inchisorile comuniste. Insa astazi, daca ar mai trai, ei n-ar avea ce sa caute in acest proces. Si, cum aveam o condamnare a comunismului fara sa avem condamnati, probabil ca este normal sa n-avem nici victime…

In acasta logica se inscrie si demiterea lui Marius Oprea si a lui Dinu Zamfirescu, niste oameni care au avut curajul sa lupte, atunci cand toata lumea traia cu frica cumplita a Securitatii. Parintii naturali ai acestui “copil” trebuie sa plece cu capul plecat, ca femeia din poveste, in vreme ce parintele vitreg, Traian Basescu, precum si vasalul sau, fostul profesor de socialism stiintific Vladimir Tismaneanu, sunt cei mai indrituiti sa mearga mai departe. La noi, in ziua de azi, femeia stearpa nu numai ca primeste custodia copilului, dar o pofteste sa iasa afara pe mama cea adevarata.

Cel mai sanatos presedinte din cati s-au vazut vreodata a taiat copilul in doua si pentru alt motiv. Simplu: nefiind el parintele, nu este interesat cu adevarat de soarta urmasului. Tema anti-comunismului, monopolizata astfel in totalitate de un parinte adoptiv, ramane totusi copilul natural al celor pe care istoria ii recunoaste drept parinti. Oricat ar vrea Vladimir Tismaneanu si ai sai sa schimbe cursul firesc al istoriei, anti-comunismul nu are ce cauta in bratele lui Stanomir! Sau in bratele altora, putini, care ii tin acum partea.

Nici “copilul” nu-i recunoaste pe acesti oameni. Nu le seamana. Si plange sfasiat. Toate aceste zbateri, scrisori, petitii, apeluri iscate in jurul lui Marius Oprea sunt scancetele lui. Nu, nu e vorba de politica aici. E vorba de o confiscare murdara, in cel mai pur stil stalinist.

In locul lui Traian Basescu as fi facut totul sa-l tin aproape pe unul ca Marius Oprea, cu tot caracterul lui rebel. Cu injuraturile lui. Cu revoltele lui... Dar si cu puterea lui de munca, cu spiritul sau de justitie si, mai ales, cu anti-comunismul sau autentic.

Astazi, multe voci din corul puterii motiveaza ca Institutul, pe care pana mai ieri l-a condus Marius Oprea, trebuie sa o ia pe alta cale. Sa se renunte la ceea ce ei numesc “spiritul revansard” dar, simultan, si ca o consecinta fireasca, sa se renunte si la cautarea vinovatilor. Sa se caute o cale septica, strict educativa pe care, spun ei, doar Tismaneanu ar putea sa o construiasca. Nici nu putea sfarsi altfel aceasta chestiune, din moment ce are un asa parinte vitreg.

Uneori, ca sa beneficiezi cu adevarat de ceva, trebuie sa stii sa imparti. Sa nu usuci totul in jurul tau, sa permiti o respiratie mai ampla, sa fii gata sa cedezi un lucru daca iti pasa cu adevarat de acel lucru. Si, cum la Traian Basescu nici nu poate fi vorba de asa ceva, probabil ca, dupa ce a fost sfasiat, copilul va sfarsi prin a fi imbalsamat, pus intr-o racla, si aratat ca Sfintele moaste, la ocazii si sarbatori.
.............................
"Judecata lui Solomon" - Rafael, Vatican 1, Vatican 2.