Basescu, bolnav de hybris. In antichitate se trata prin taierea capului.

Acum doua luni am scris cate ceva despre cartea Lordului Owen, "Bolnavi la putere", prefatata de doamna Zoe Petre. In prezentarea ei aparea si notiunea de sindrom hybris (sau hubris), si cateva informatii despre formele extrem de periculoase ale acestui sindrom, atunci cand un lider politic le dezvolta.

Astazi as vrea ca, impreuna cu voi, sa aprofundam subiectul. Prin urmare, preiau de pe Jurnalul National un articol al lui Tudor Octavian, in care acesta culege citate dintr-un articol scris de catre Prof. dr Carol Stanciu, din Iasi, si publicat în Viata Medicala:

"Cunoscut din antichitate, comportamentul de tip Hubris era socotit o crimă contra societăţii şi pedepsit ca atare. Se trata prin tăierea capului. În descrierea sindromului Hubris, domnul profesor află toate manifestările paranoice ale omului politic. Iată, într-un singur portret-robot al politicianului ajuns în vârf, cele 14 trăsături definitorii hubris:
1. Narcisism. Lumea e o scenă, iar hubrismanul joacă rolul principal;
2. Tot ce face şi tot ce spune e prin referinţă la el. De altfel, deşi în limba română pronumele personal e redundant, hubrismanul spune mereu Eu, Eu, Eu…
3. Preocuparea obsesivă pentru imagine. Face orice ca să apară la televizor, nu contează în care emisiuni, numai să fie văzut;
4. Comportament mesianic. Are soluţii pentru salvarea patriei, a omenirii;
5. Se identifică în absolut cu instituţia. Nu e ministrul cutare, e chiar Ministerul. Nu e şeful partidului, e însuşi partidul.
6. Foloseşte pluralul în loc de singular: aranjăm noi, facem noi curăţenie, noi suntem cei mai buni;
7. Are numai convingeri, deşi se ştie că deştepţii au şi îndoieli, pe când tâmpiţii doar convingeri;
8. Nu e la judecata oamenilor, ci numai la a lui Dumnezeu. E tot timpul cu numele lui Dumnezeu în gură, ca şi cum ar avea o relaţie privilegiată cu divinitatea. E scârbos de evlavios, până în punctul în care jigneşte credinţa celorlalţi;
9. Poate totul, ştie tot, rezolvă tot, numai să fie lăsat să ajungă preşedintele ţării;
10. E nerăbdător, impulsiv, exagerat, mârlan, tot timpul peste interlocutori, are ultimul cuvânt;
11. Ignora realitatea, evidenţele, ce nu vede şi nu ştie el înseamnă că nu există;
12. Refuză orice corecţie la viziunile şi delirurile sale politice. Democraţia e mijlocul prin care el ajunge la putere şi atât;
13. Din toate aceste pricini enumerate până aici, incompetenţa sa devine un pericol public. E sigur că lumea începe şi se termină cu el. De aceea, când e dat jos, vrea să distrugă totul în jur, ca să-i pedepsească astfel pe ingraţii care nu-i recunosc superioritatea;
14. E cameleonic. Odată ajuns jos, glumeşte pe seama exceselor pe care le-a săvârşit, e linguşitor cu cei pe care i-a chinuit, primeşte cu zâmbetul pe buze picioare în fund şi adună, adună, adună în subconştient motive de răzbunare pentru ziua în care va fi iarăşi sus.

Sindromului Hubris i se mai spune şi boala puterii. Nu-i atinge pe toţi. Dar pe cine-l infectează, îl face arogant, scâr­bavnic cu femeile, grăbit în replică, precipitat în decizii, cinic, infect cu subordonaţii, nechibzuit cu banul public, megaloman în tot ce-i priveşte casa, masa şi funcţia. Minte de stinge cu surâsul pe buze, convins că are şi acest drept, de a-şi bate joc de toată lumea, convins că nu are nimeni ce să-i facă."

Ei, bine! Il recunoasteti pe Traian Basescu? Eu nu cred ca ne trebuie un buletin medical ca sa putem sustine ferm: Da, e grav bolnav. Bolnav de putere!