“Now I understand what you tried to say to me,
How you suffered for your sanity,
How you tried to set them free.
They would not listen, they did not know how.
Perhaps they'll listen now. “
Versurile de mai sus, scrise de catre Don McLean in 1971 in amintirea lui Vincent Van Gogh si a suferintei dinaintea mortii premature, reprezinta poate printre cele mai frumoase dovezi de solidaritate cu durerea umana provocata de boala nemiloasa. In acelasi timp, ne aduce aminte ca prea tarziu dam importanta necesara unor oameni din jurul nostru…
Nu-mi revin de cand am auzit ca Mile Carpenisan nu mai e printre noi… Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! Un cer instelat, Mile!
Potensi Energi Terbarukan Yang Ada di Indonesia
-
*Potensi Energi Terbarukan Yang Ada di Indonesia* – Energi terbarukan di
Indonesia akan meningkat jika negara terus memanfaatkan energi panas bumi.
Indon...
Postări
10 comentarii:
Am aflat si eu ... nu pot sa cred. Dumnezeu sa-l odihneasca!
Doar in Romania se poate muri de la un furuncul. Dumnezeu sa-l odihneasca pe Mile! Doamne, cat de norocos sunt! M-am lovit rau de tot acum o luna si mi-a cazut o unghie de la picior. Cred ca am avut noroc ca nu am fost la doctor si mi-am tratat infectia asa cum m-am priceput.
Nu am cuvinte...
Sunt intamplari pe lumea asta carora, oricat ai cauta, nu la gasesti explicatii..
Sarut mana pentru postare de suflet.A plecat prea devreme dintre noi,Dumnezeu sa il ierte. Faptul ca se spune: Dumnezeu ii cheama la EL mai devreme pe cei pe care ii iubeste
nu mi se pare edificator.
Nu mai am puterea să mă gândesc la alte cuvinte...
Aşa că repet:
Marile dureri sunt mute...
Câteva vorbe, totuşi...
Cine l-a cunoscut personal, l-a iubit.
Cine nu l-a cunoscut personal, l-a respectat.
Acum îl iubim cu toţii.
Vestea asta cumplită a fost prima care m-a izbit la revenirea acasă.
Nu o aşteptam. Credeam că situaţia lui Mile s-a ameliorat.
Aşteptam noutăţile cu speranţă, dar...
Cu sufletul greu şi lacrimi reţinute, îndrăznesc a spune:
Slavă Tatălui, şi Fiului şi Duhului Sfânt!
Odihna veşnică dă-i-o lui Mile, Doamne, şi lumina cea fără de sfârşit să-i strălucească lui.
Să se odihnească în pace.
Amin
Doamne, ai grijă de sufletul lui curat!
Te rog...
Te rugăm...
foarte trista povestea...
@ daniel - in orice tara se poate muri de la o infectie netratata.
“Am trait o viata plina, am calatorit pe fiecare cale a mea, dar mai mult, mai mult decat atat am facut-o in felul meu. Regrete am cateva, dar apoi…sunt prea putine pe care sa le mentionez. Am facut ceea ce trebuie sa fac si uite asa am trecut prin toate fara exceptie.
Mi-am programat fiecare deplasare si fiecare pas pe care l-am facut pe drumuri laturalnice. Ah…si, mai mult… mai mult decat atat am facut-o in felul meu………
Am iubit, am zambit si am plans, am avut partea mea la paguba, iar acum cand lacrimile au devenit substitut pentru bucurie ma uit in urma si ma amuz.
Cand ma gandesc ca am fost capabil pentru toate astea si nu intr-un mod rusinos…e clar.
A fost in felul meu. Si istoria o va spune.
Mi-am asumat toate bunele si relele si pana la urma am mers pe calea mea.
Da, e calea mea.” (Mile)
Dumnezeu sa te ierte si …. drum bun JURNALISTULE
trist furunculul,
trista ciroza.
Tristetea te face sa te sinucizi. uneori
Dumnezeu sa-l ierte, e mare pacat ca ne-amintim de valori doar cand le pierdem, inconstienti, printre degete rasfirate de ignoranta…
Trist...Dumnezeu sa-l odihneasca!
Trimiteți un comentariu