31 ian. 2009

Un experiment

Un articol despre un experiment care ne arata cat de usor trecem pe langa valori. Cum le dam cu piciorul atunci cand nu sunt suficient mediatizate.

"Într-o relaţie durabilă cu cultura, înveţi cum să te pregăteşti pentru bucuria pe care o poate da un spectacol sau un interpret, sensibilitatea la frumos există în fie­care individ.
A stârnit comentarii experimentul dintr-o staţie de metrou de la Washington: un violonist s-a proptit într-un coridor şi a cântat timp de 45 de minute din operele lui Bach. Organizatorii se aşteptau, poate, ca oamenii să se oprească fulgeraţi de sunetele divine şi să blocheze, într-o stare de extaz, pentru minute în şir, circulaţia. Aşteptări exagerate: dintre miile de călători care au trecut pe lângă violonist, unul a încetinit paşii, câţiva i-au aruncat nişte bani în şapcă, unii copii au vrut să se oprească, dar părinţii grăbiţi i-au tras de mână: se grăbeau."
- scrie Magdalena Boiangiu.

Cel care s-a supus acestui experiment este cunoscutul violonist Joshua Bell, iar instrumentul pe care a cantat este in valoare de 3,5 milioane dolari. Dar sa urmarim experimentul.



AICI

6 comentarii:

Lucia Verona spunea...

Văzusem ştirea de cîteva zile. Ce să zic? New York-ul e mare. Iar cei care merg la Carnegie Hall nu călătoresc cu metroul.
Fără legătură directă, mi-am adus aminte o anecdotă (adevărată, se pare) despre Andre Previn. Proaspăt numit dirijor al unei mari orchestre (cred că Houston), Previn a primit o invitaţie la o recepţie. Şi s-a dus în jeans şi tricou. La un moment dat, cineva, care nu l-a recunoscut, deranjat de vestimentaţie, l-a întrebat de ce se află acolo, la care el a răspuns calm "For a good fuck!"

Lilick spunea...

@Lucia Verona

Draguta anecdota. :) Iar in ceea ce-l priveste pe Joshua Bell ma asteptam sa-l fi recunoscut macar tineri (elevi, studenti, muzicieni din orchestre).

Liviu spunea...

E in buna masura un 'experiment' fals, cu concluzii false.

Muzica lui Bach nu-i o muzica pentru 'mase' si nu trebuie sa se astepte nimeni ca multimea sa cada in transa la simpla ei ascultare, fie ca o interpreteaza un mare artist, fie ca o canta un neica nimeni.

Gustul pentru aceasta muzica se formeaza, este un 'acquired taste', cum zic englezii. Dl. Iosif Sava - luminoasa fie-i amintirea - avea naivitati asemanatoare cand isi imagina stadioane pline ascultand Bach asa, de la sine.

Puneti un actor sa declame din Shakespeare intr-o statie de metro si veti obtine un efect similar.

Asadar, sa lasam la o parte sfintele indignari.

Riddick spunea...

Daca pe o scena sunt zece clowni si vii acolo la costum recitand din Hamlet, pentru public esti al unsprezecelea clown. (Murphy's Laws).

Lucia Verona spunea...

Nu sunt sigură. Distanţa dintre public şi podium schimbă perspectiva. Dacă ar fi fost orice star pop sau rock, în haine de toate zilele, crezi că ar fi fost recunoscut(ă)? Cel mult ar fi spus unii: Ce bine seamănă cu...

Draghi spunea...

Nu cred ca e vorba de lipsa mediatizarii. E vorba mai degraba de un context nepotrivit. Nu te astepti sa gasesti un instrumentist virtuos intr-o statie de metrou. Si e posibil ca si "grupul tzinta" sa fi fost unul care nu cunoaste / apreciaza muzica clasica.