Mirajul Romaniei

Moartea subita a lui Grigore Vieru mi-a adus aminte de Chisinau…Asa cum l-am vazut eu.
In 90, prin martie, am fost intr-un turneu acolo. Aveam 19 ani si stiu ca am vazut un oras frumos, verde, curat, dar cu magazine goale. Desi veneam dintr-un Bucuresti care nu de mult timp scapase de rafturile captusite cu creveti vietnamezi, ceea ce am vazut acolo m-a socat. Cred ca a fost pentru prima si ultima data cand timp de vreo saptamana am facut foamea cu bani in buzunar. De fapt nu cu bani. Caci cu bani nu puteai sa cumperi decat de la shop. Cu niste bonuri valorice pe care puteai sa iti iei aproape orice. Dar ce…orice? Cofetariile iti ofereau o gama variata de prajituri pe baza de marmelada. Sucul, sau sa-i zic siropul, se numea “apa dulce” si era un amestec de apa de la robinet cu zahar. Fara nicio aroma. Pizza (o, da, se gasea si pizza) era doar vegetariana. Fara masline. Doar cu ardei si rosii. Pe strada gaseai curmale, rodii si alune. Cu astea imi mai amageam foamea. Se mai gaseau si niste bomboane. Si vin…Ei da, vin era pe toate drumurile. Tigari? Cosmos sau Fluieras. Apoi mai erau “Culinariile”. Fostele magazine "Gospodina" de la noi. Aici se gasea uneori, am auzit, si carne. Am auzit spun, caci de vazut nu am vazut niciodata in rastimpul petrecut acolo. In rest, tot felul de mancaruri preparate sau semipreparate: fasole, sarmale de post cu hrisca, chiftelute de hrisca, si un fel de pasta asemanatoare cu coliva din nu stiu ce fel de cereale. Mai erau chiftelute de cartofi sau placintele cu varza. Cu asta se cam termina capitolul mancare la Chisinau la inceputul anilor 90.Vegetarieni de saracie.
Daca voiai sa iti cumperi haine era si mai riscant. Magazinele de “haine gata” (asa se numeau) erau putine, iar modelele gata confectionate nu le puteai imbraca in Bucuresti nici in casa. Mai bine cumparai materiale, sau, daca chiar voiai o haina decenta, o luai de la shop. Acolo existau chiar haine de piele. Dar foarte scumpe. O haina mai scumpa decat salariul pe o luna al unui moldovean “di pisti Prut”. A, se gaseau cercei cu “secera si ciocanul” din care mi-am luat o pereche. Nici eu nu stiu de ce. Ca doar nu era sa port asa ceva in Romania... “Amintiri din comunism”.
Pana la urma mi-am “spart” toate bonurile intr-o librarie. Pe discuri si niste caiete. Nici carti nu am putut sa iau ca erau in rusa. Dar am luat o caruta de discuri rusesti cu muzica clasica.
Cei cativa studenti romani traiau bine acolo. Pe o naveta de sampanie si cativa firfirici “angajau” tot ansamblul de dansatoare de la Opera din Chisinau. O noapte. Aveau “Lacul lebedelor” in camera de camin.
Viata culturala insa era destul de bogata. Lumea mergea la teatre, la concerte, la muzee…Stiu ca am vazut peste tot sali pline. Si tineri…Multi tineri avizi de nou, de cultura..si de Romania. Aveau un fel pe care il consideram ciudat de a vorbi despre Romania: cu mult patos. O stare de spirit pe care nu o mai cunoscusem in tara. Erau indragostiti de Cenaclul Flacara si cunosteau fiecare vers si fiecare melodie ce se cantase vreodata acolo. Erau curiosi sa le spunem “cum e in tara” si stateau pana dimineata la povesti cu noi. Voiau UNIRE. Urgent! Nu aveau timp de pierdut. Si totusi, ajunsi in “tara”, imediat in anii aceia de inceput de democratie, tinerii din Chisinau n-au mai considerat Romania un tel, o casa, ci doar o punte de trecere spre Occident. Mirajul Romaniei se spulberase imediat ce ajunsesera sa il descopere. Pentru Grigore Vieru se pare ca el a rezistat: in poezia sperantei.