O opinie e… o opinie. Ea nu angajeaza, in cele mai multe cazuri, consecinte directe, fizice. Si totusi... Va aduceti aminte ca, o buna bucata de vreme, Liiceanu si Plesu aveau o emisiune in care analizau actualitatea romanesca? Faceau audienta. Era o emisiune gustata de un anumit public. La un moment dat emisiunea a disparut…
Aproape mereu intelectualii au avut momente cand au coborat in cotidian, s-au apropiat de publicul larg, au dezbatut problemele zilei. Unii au facut pasul in politica scrantindu-si glezna. Cioran, Eliade, Petre Tutea si atatia altii au fost atrasi fie spre”un marxism imbecil” (vezi cazul Tutea) fie spre Miscarea Legionara.
Dupa 1989 intelectualii s-au implicat in viata politica. Gabriel Liiceanu si-a facut un titlu de glorie din faptul ca si-a asumat rolul de asanare morala, de vindecare a societatii, de educare, de restabilire a adevarului istoric.
In ultima vreme insa domnul Liiceanu a ales sa taca. A fost izolat (sau s-a autoizolat) intr-un turn de fildes. Domnia sa este acela care, pe vremuri, avea o opinie in momentele esentiale, iar aceasta era, de cele mai multe ori, sclipitoare. Parerea lui “dadea ora exacta” intr-o anumita problema. Dupa opiniile sale se “reglau” politic demersurile celor mai multi intelectuali.
Astazi Gabriel Liiceanu ar trebui sa coboare din nou printre “muritorii de rand”. Dar ar mai putea sa faca acest lucru? Ca sa cobori azi in cotidian, ca in trecut, ar trebui sa dai cu nasul de subiectul zilei, iar acesta este, de cele mai multe ori, chiar “Traian Basescu”. Acum cativa ani, cand presedintele facea cate o gafa pe luna, subiectul Basescu putea fi usor driblat, trecut cu vederea, sau chiar dezbatut intr-o maniera care sa-i fie favorabila locatarului de la Cotroceni. Dupa ce presedintele a inceput sa faca cate o gafa pe saptamana, apoi cate una pe zi, ar mai putea fi atat de usor de evitat acest subiect?
Asadar… ar mai fi posibila astazi o emisiune Liiceanu - Plesu in care cei doi tocau, alaturi de alte subiecte, si evenimente politice de ultima ora? Ar fi posibil ca, intr-o serie de cinci sau zece emisiuni, Liiceanu sa evite sistematic sa il critice pe Basescu? L-ar putea vesnic scuza? L-ar mai putea apara? Ar putea ignora la nesfarsit acest subiect? Ar mai putea da, de fiecare data, o explicatie plauzibila pentru sustinerea pe care i-o acorda presedintelui?
Atunci cand gafeaza, cand scuipa, cand minte sau injura, Basescu ii implica si pe intelectualii care il sustin. Pentru ca acesti intelectuali nu ii pot scuza aceste gafe la nesfarsit, unii dinte acestia sunt nevoiti astazi sa taca. Sunt condamnati (sau autocondamnati) la mutenie…
Si uite asa, treptat-treptat, opinia intelectualului ajunge sa aiba si consecinte directe asupra acestuia.
Va mai aduceti aminte de un alt intelectual de varf care a trebuit, la un moment, dat sa se retraga? Sa amuteasca din punct de vedere politic… Ana Blandiana. De cat timp n-am mai auzit de autoarea Motanului Arpagic? Nu a fost si dansa in spatele unui om politic, in spatele unui alt presedinte? Si, slava Domnului, opiniile si sutinerea Anei Blandiana erau mult mai digerabile. Iar daca ar fi sa-i comparam pe Basescu si Emil Constantinescu….
A propos de gafele lui Traian Basescu, revin cu o intrebare: cum i-o fi picat lui Gabriel Liiceanu “vestea” primita de la Paris, aceea cu minimalizarea influentei pe care comunismul rezidual o are astazi in Romania?
P.S. Gabriel Liiceanu se exprima astazi, dupa multa vreme, pentru Cotidianul. Nu coboara in arena, ca odinioara. Este septic si destul de generalist. Cititi AICI. Un singur pasaj mi-a atras atentia: “Suntem capabili de măgării, avem duplicităţi. Altfel spus, suntem, noi, oamenii de cultură, oameni ca toţi oamenii.”
Postări
19 comentarii:
De fapt, pot fi de acord cu mare parte din ceea ce spune în interviu, tentaţia spectaculosului în dauna profunzimii este o caracteristică a lumii de azi - dar nu spune ce se întîmplă cînd intelectualul este şi patron şi mai trebuie să-l întreţină şi pe Siegfried. :)
http://www.inpolitics.ro/articole/40266/EXCLUSIV-Fiul-analistului-Iosif-Boda-numit-ef-la-Agen-ia-Medicamentului.html
poate aici sta explicatia tacerii lui Liiceanu si a altora ca el...
@Lucia
Magarii, duplicitati... :)
Pai se poate ca insusi titlul postarii dvs. sa contina raspunsul la intrebare.
"Colaborare in arena"... daca e colaborare cu puterea (de la Cotroceni), consecintele pe termen scurt pot fi fericite (influenta, posturi, bani), dar pe termen lung acest gen de colaborare il discrediteaza pe cel care o practica.
Am scris despre asta! M-am lasat pacalit! "Apelul catre lichele" l-a scris ... insasi Licheaua!
daca noi suntem deja scarbiti oamenii de rand intelectuali ce sa mai zica?
Dau si eu asa, o parere... Poate ca, in definitiv, disparitia lui Basescu ii va elibera pe acesti intelectuali din captivitatea in care singuri s-au bagat... Nu?
Uite, de la cazul Alina Mungiu versus Elena Basescu am invatat cate ceva. Basescu a spus atunci ca Mungiu ar fi trebuit sa se consulte cu el si nu sa iasa in presa, pentru ca asa le-a fost vorba. Parca asa a zis, nu?
Deci ei au o conventie parafata cu el, nu? O conventie a muteniei. Iar aceasta stipuleaza ceva de genul: "Cand va apuca, cand aveti o problema, cand va mananca cate-o critica si tre' sa va scarpinati, intai sa-mi spuneti mie!". Cam asa s-ar traduce fraza aceea a lui Basescu, conform careia Alina Mungiu trebuia sa-i dea mai intai un telefon presedintelui...
Ei, dupa ce Basescu o sa pice, vor fi, in sfarsit, si intelectualii liberi! O sa se poata exprima fara sa mai ceara voie si fara sa dea un telefon in prealabil...
In ce situatie tampita s-au pus acesti oameni... In definitiv ei au renuntat la dreptul lor fundamental; acela de a gandi si a spune ce gandesc. E foarte trist pentru ei!
Si, daca Basescu va pica la toamna, poate c-o sa mai auzim si cate o parere a domnului Liiceanu, poate o sa-l mai vedem si pe la televizor... :-))
Omu a scris o carte care se chema ,,Despre limite''.Deci sa nu spuna el ca nu stie cand enought is enought.Tipu e prea fin,intrebarea e cat se mai suporta sa stea in rahat pana la gat.Oare nu i se sparge oglinda atunci cand se priveste!Daca nu era si el ,tipi ca PatrasCOIU nu si-ar mai fi permis atatea limbi si in asemenea hal.Deaceea il judec pe Liiceanu mai mult decat ca pe un dobitoc ca TRU.Omu ,,cica ca'' e atentie :filozof, si asta ar fi insemnat ca trebuit caute adevarul.Cacat cu apa rece.N-a dat din gura cand astia[Tru,Preda],,gaseau'' asemanari intre Doina Cornea si Monica Macovei sau intre Coposu si Basescu.Omul sa compromis definitiv ca si moralitate.
doamne fereşte! ce ne mai trebuie liiceanu "coborât"? să mai încurce nişte minţi cu aerul său de înţelept obosit regurgitând o idee de ici, alta de dincolo? nu, mersi. nu vezi că nici nu mai are ce spune, plânge după "cultura de adâncime" dar o publică pe răduleasca? iar dacă ajunge la vreo emisiune, să nu crezi cî se va sfii să zică de băsescu, ba chiar îl va ridica în slăvi, cum a făcut-o la "22" - "băsescu, întruparea efemeră a idealurilor noastre veşnice", citat aproximativ.
Nu vezi ca acum e o rusine sa te numesti intelectual? Toti evita termenul asta, fiind considerat jignitor. Ce au reusit astia n-au reusit niste comunistii ... adica stai ca ei sunt comunisti!
Excelent articolul tau, Lilick!
Cazul particular al lui Gabriel Liiceanu, nu este un accident, ci exprima o tendinta care ar trebui sa ne impuna o redefinire a rolulului elitei intelectuale in post-totalitarism.
Traim intr-un pargmatism salbatic, cand, pentru un intelectual, status-ul devine mai important decat rolul social. Suntem parte a unei lumi in care termenul generic de "intelligentsia" nu mai are rezonanta si acoperirea initiala. Adica de posesor exclusiv al unui set de valori morale, politice si sociale, obtinut printr-un acces privilegiat la un tip educatie cu adevarat superioara si care, prin promovarea respectivelor valori, traseaza directiile de modernizare a tarii. In societatile moderne, accesul la educatia superioara s-a democratizat, nu mai este apanajul unui grup restrans, iar, in capitalism, "directorul de constiinta" nu mai figureaza, nici macar informal, in "nomenclatorul de functii".
Cat priveste intelighentia romana, pe ea a susprins-o revolutia in the middle age crisis, dependenta de generozitatea statului si fara perspective clare de a avansa in cariera. Marea provocarea a fost adaptarea la noile cerinte, noul stat avand nevoie mai mult de manageri decat de creatori disidenti, (aceste supape de defulare a nemultumirilor fiind inlocuite de parlament, sindicate, proteste de strada si media "libere"). Aproape toti reprezentantii elitei au raspuns provocarilor managementului, incheind altfel de contracte cu statul postcomunist si implicit, altfel de relatii. Din aceasta perspectiva, implicarea politica partizana a elitei intelectuale, mai exact inregimentarea ei,(tarzie, totusi, si numai in baza unor scuze falacioase!) difera fundamental de cea a interbelicilor mentionati de tine, care mie imi par mai mult victime ale propriului idealism.
Cred ca marea noastra problema nu e optiunea pe care au facut-o la un moment dat un Liiceanu, un Plesu (ehei, un caz dilematic si bine temperat) ori un Patapievici. Intrebarea este: a ajuns Romania la modernitatea si buna functionarea care sa ne permita sa declaram ca rolul intelighentiei s-a incheiat? Functioneaza la noi mecanismele democratice, eonomice, de piata, mediatice si-ale societatii civile astfel incat sa zicem ca traim intr-un stat modern? Nu mai suntem noi manipulati ordinar, mintiti si abuzati de putere? Avem noi o presa libera? Raportul Freedom House pe 2008 zice, clar, ca nu.
Si atunci, ce ar fi de facut? Eu cred ca avem nevoie de-o noua intelighentie: proaspata, tanara (cel putin sufleteste) si altruista, mai putin interesata de sprijinul financiar de la stat, dedicata rolului si nu, predominant, atingerii status-ului. Or, in conditiile actuale, aparitia si afirmarea ei e foarte dificila. Nu ca ea nu ar exista. Lipsesc doar conditiile care s-o impuna. Si asta din cauza saraciei endemice a Romaniei, o tara cu resurse putine, sever controlate de cateva grupuscule economico-politice, care nu au niciun interes sa accepte alteritatea.
Revenind la Gabriel Liiceanu, cred ca tacerea lui din ultimul timp e o dovada de bun simt. Comparativ cu alti reprezentanti ai intelighentiei, Liiceanu a avut si cea mai abrupta si spectaculoasa cadere de pe soclu. Pentru a-si mai impune vocea in cetate, lui ii lipsesc atat flexibilitatea de gumilastic a lui Plesu, cat si ignominia lui Mihaies. (Daca va amintiti "Jurnalul de la Paltinis", si Noica vazuse diferentele caracteriale dintre cei doi discipoli, cei mai indragiti si cei mai notorii de altfel).
P.S. Ar mai fi multe de spus, poate cu alta ocazie.
E chiar mai rău decît atît! Nici nu pot să scriu, că-mi vine să înjur...
@Liviu
Ma referam la "coborarea in arena", in cotidian.
@GS
Ma rog, nu i-as spune asa... :)
@codeus
Oameni de rand sau intelectuali de varf? Ca la ei ma refeream.
@gugu
Bine spui de acea conventie.
Da, caderea lui Basescu ar putea insemna un plus pentru ei... dar si pentru noi. I-ar readuce in arena.
@Mihai
TRU si Preda nu pot fi numiti intelectuali atata vreme cat au coborat in arena nu pentru a-si spune parerea politica, ci s-au amestecat cu personaje precum Udrea, Eba, Prigoana, Basescu si altii... ba mai sunt si aliati cu cei trei trandafiri.
@Palindrom
Vorba lui Dinescu care se plangea ca Liiceanu l-a criticat ca i-a dat o butelca de vin lui Iliescu, si el ii toarna bere in pahar lui Basescu.
@Ionut
Se poate spune si asa.
@Pro Doc
Merci. Nu stiu care dintre ei a spus la un moment dat ca nu mai e nevoie de "intelighentie", ca aceasta si-a jucat deja rolul in anii '90...etc
Foarte interesante comparatiile pe care le-ai facut. Plesu stie sa se strecoare, e mult mai maleabil.
Din pacate "noua intelighentie" la care te referi e dependenta din multe puncte de vedere de vechea.
@Lucia
:)
@Lilick
Noua intelighentie, de care Romania are nevoie, si are fiindca n-a intrat inca in normalitate, s-ar putea recruta din randul tinerilor care au invatat/invata in Occident, formati intr-un mediu diferit si "deschis", nelegat de fosta intelighentie care si-a terminat rolul sau a abdicat de la propriile ei angajamente inainte de-a si le implini. Aceasta noua intelighentie are insa nevoie de expunere mediatica, trebuie sa-si faca loc in constiinta publica. Aici insa ea depinde suta la suta de managerii culturali proveniti din vechea intelighentie. In acest sens, vechea intelighentie nu numai ca nu mai e un factor de progres, dar devine unul de frana, (nu neaparat din rea-vointa, ci din din instinctul de conservarea a propriului status).
@ProDOC
cred ca aparitia unei autentice intelighentii nu se va petrece fara participarea clasei medii românesti, care sa asume preluarea si punerea în practica a ideii.
Tinerii care învata în occident, si in general cei care au capacitatea de-a diferentia, alaturi de experienta practicii democratice pot, cel mult, sa catalizeze procesul. Lor, celor de-afara, le lipseste perceptia pulsului românesc. Afara pulsul e altul, specific si el fiecarei natiuni. Aceasta nu e o pledoarie pentru nationalism sau internationalism. Tine, poate, de o întelegere a lucrurilor, mai presus de interese.
Vorbeam mai sus despre clasa medie româneasca, inexistenta, sau neformata. Chiar ma intereseaza, cine crezi ca ar putea întelege si aplica astazi ideea intelighentiei actuale? Cui se adreseaza intelighentia, astazi? Vorbim de rezultate, dar ma tem ca nici macar nu exista o practica ale carei rezultate sa le analizam.
Exista concepte potrivit carora economicul este cel care determina saltul calitativ. Cu alte cuvinte, clasa medie (vorbind despre cunoastere si responsabilizare) apare ca urmare a unei practici economice care sa dezvolte si perfectioneze calitatile acesteia. N-am la îndemîna nici un argument care sa contrazica aceasta ipoteza. Este societatea româneasca actuala adecvata dezvoltarii unei clase de mijloc? Se doreste constientizarea si responsabilizarea societatii? Privind prin aceasta prisma as judeca eu rolul, activitatea intelighentiei românesti si rezultatele concrete ale acestei activitati.
Putem considera si reversul situatiei. În acest caz intelighentia constitui centrul de cristalizare a clasei medii. Aici apare o întrebare simpla: de ce, în douazeci de ani, n-am reusit transformarea?
@Jpost.ID
Citindu-ti postarea adresata lui @Pro Doc ma tot intrebam exact ceea ce apare spre finalul comentariului tau, si anume daca "Se doreste constientizarea si responsabilizarea societatii"...
Cred ca asta e o tema in sine, si ar trebui abordata, pentru a fi aduse argumente pro si contra. Oarecum ai pus punctul pe "i" daca pot sa spun asa.
@Jpost.ID
Ridici mai multe probleme. Incerc sa le decelez (oribil cuvant, scuze, in viteza nu gasesc altul).
Le iau oarecum pe sarite: cui se adreseaza intelighentia astazi? Intelighentia, in sensul consacrat, nu mai exista. Inregimentarea politica, dar si implicarea elitei culturale in managementul unor institutii de stat dependente de gratia financiara a unor segmente ale statului au decazut intelighentia din statutul corespunzator conceptului insusi, adica de patura intelectuala altruista, care, in eforturile ei de-a moderniza societatea, se opune statului conservator. Propagandistul politic conjunctural, cu bataie scurta, imediata si musai lucrativa, l-a inlocuit pe formatorul de opinie cu bataie lunga. Trist, dar asta e!
Sigur, inteligentia e doar fermentul care mobileaza clasa de mijloc. Or, in Romania, nasterea clasei mijlocii a fost permanent sabotata de stat. Greu s-a reglementat exercitarea profesiilor liberale, greu s-a acceptat stimularea natalitatii in familiile preocupate de cariera (vezi alocatia de mama), micilor intreprinzatori li s-a dat tot timpul peste mana (vezi forfetarlul si suprataxarile, in general).
Dintre tinerii care invata in Occident multi s-ar intoarce in Romania, daca aici li s-ar deschide unele perspective. Ei nu se rup cu adevarat de pulsul romanesc, sunt la curent cu ce se intampla aici si la fel de scarbiti/deprimati ca si colegii din tara.
Si asa am ajuns in cercul vicios. Majoritatea tinerilor care s-au instruit sau se intruiesc BINE in Occident provin din familii care inca se zbat aici sa-si creeze o oarecare stabilitate financiara, adica ei nu prea se pot bizui pe un suport fianaciar constant si prelungit din partea familiei. Domeniile in care s-ar putea lansa in Romania - cercetarea si invatamantul superior - sunt subfinantate si nu le asigura un trai decent. Statul roman - clientelar prin excelenta, nu arata vreun interes in a-i folosi corespunzator. Managerii culturali - proveniti in parte din fosta intelighentie, sunt prea preocupati de prezervarea statutului lor. Asa ca, deocamdata, eu nu vad cine sau ce ar putea genera elitele intelectuale alternative. Vad ca, dimpotriva, se face tot posibilul pentru ca acest lucru sa nu se intample.
Asta nu inseamna ca el nu trebuie sa se intample. :) sau, poate, :(
@Lilick
Multumesc. Da, cred ca problema middle class în România merita tratata cu atentie. Nu e vorba doar de aspectul economic ci si de dinamism, constiinta, responsabilitate.
@Pro DOC
Exact asta doream sa spun: avem o sabie fara lama, careia îi lipseste mînerul.
@Jpost.ID
Hahaha, adevarat!
Asta nu inseamna ca nu mai avem, totusi, nevoie de o sabie.
Si nici ca sabia pe care am avut-o va mai taia vreodata ca in anii '90, dupa ce manerul ei a ajuns in mana puterii, care a incrustat-o cu cristale Zwarovski si si-a atarnat-o, ca pe o amuleta, la gat... :D
Trimiteți un comentariu