15 mai 2009

"22" la al 1001-lea numar...cateva intrebari... si o condamnare.


Vreau sa va aduc in atentie un text. Este al lui Pro Doc si il postez integral. Sublinierile imi apartin:

"Legenda spune ca ideea consituirii unui grup de dialog social si editarii unei reviste aferente i-ar fi apartinut raposatului Silviu Brucan, "Oracolul din Damaroia" - pour les connaisseurs. Indiferent de chinurile in care s-a nascut revista, proiectul a fost ambitios si ideea punerii lui in practica salutara. O vreme buna, "22" chiar a facut un fel de pionierat in promovarea societatii deschise, concept bergsonian, opus societatii inchise (totalitare), in care schimbarea liderilor nu se poate face prin dialog, ci doar prin revolutii ori lovituri de stat. George Soros, discipolul lui Karl Popper, a militat pentru angajamentul total fata de promovarea libertatii si-a adevarului in politca, si, in ciuda proastei imagini avute in Romania si aiurea, fundatia lui (care a sustinut "22") a jucat un rol major in democratizarea Europei de Est.

La inceputurile ei eroice, "22" chiar a indeplinit un important rol social, oferind un spatiu al dialogului si-al moderarii prin dialog a pozitiilor antagonice din societatea noastra, atunci cand seful statului, Ion Iliescu, era incapabil sa iasa din conditia de lider inechivoc al partidului de guvernamant (FSN), pentru a-si indeplini atributiile constitutionale. (Sounds familiar??). Din toata revista eu citeam in primul rubrica 'Accente", in care un eveniment era abordat din toate unghiurile posibile, de reprezentanti ai diferitelor tendinte din societatea romaneasca de atunci. Imi placeau si dialogurile si mesele rotunde de la GDS, in care, tot asa, TOATE partile aveau dreptul la cuvant, cititorului ramanandu-i sa cantareasca argumentele fiecareia dintre ele. Revista era vie si proaspata, aducandu-ne in fata disidenti celebri din fostele tari comuniste vecine care vorbeau despre experientele lor si, despre cum conceptualizasera ei aceste experiente.

Ca orice lucru inceput bine in Romania, revista a evoluat prost, trecand prin mai multe conduceri care si-au pus amprenta asupra continutului si formei ei, pana s-a ajuns la Rodica Palade, groparul publicatiei. Pentru simplificare, o voi numi de aici inainte Yorick (groparul dezgropat(sic!) din "Hamlet"). Cum s-a ajuns la formula cu Yorick? Intr-un fel incredibil. Prin nouazeci si ceva, Gabriela Adamesteanu, la data aceea redactorul sef al revistei, a initiat un sondaj de opinie printre cititori, in urma caruia ar fi urmat sa stabileasca clasamentul celor mai iubiti condeieri de la "22". Yorick s-a clasat la coada plutonului. In fata acestui rezultat, Gabriela Adamesteanu a scris un editorial in care a anuntat ca a hotarat ca toti publicistii bine plasati sa apara mai rar in revista, atfel incat cei de la coada, pe care ea ii considera foarte buni, sa devina mai vizibili. Si asa, printr-o masura de anti-marketing, a ajuns Yorick mare editorialist fara sare si piper.

Ca o consecinta imediata, multi colaboratori valorosi, cu priza la publicul cititor, au parasit "22"-ul. (Un prim val plecase inca din vremea Gabrielei Adamesteanu.). Paradoxal, intr-un nou elan anti-marketing, Gabriela i-a trecut lui Yorick conducerea revistei. Iar Yorick "a facut totul" pentru ca revista sa fie dominata de falsi disidenti anticomunisti, cu dosare grele de colaboratori ai Securitatii (la CNSAS), si de protectorul unora dintre ei, Patapievici. Acestia crosetau in varii formule stilistice una si aceeasi melopee, asa ca, treptat, revista dialogului a devenit promotoarea monologului oranj, astazi fiind, pe buna dreptate, perceputa drept o oficina a cartelului politico-economic prezidential. Revista si-a ratat misia in cateva momente cheie din ultimii ani: uninominalul, noua constitutie, conflictul Basescu - Parlament, conflictul Tariceanu-Basescu. Nicio dezbatere reala, niciun dialog, nicio dilema, doar maniheism si verdicte. Good bye, "22" ...

Astazi, la al 1001-lea numar al sau, revista ne duce automat cu gandul la noptile arabe ale Sheherazadei. Daca Yorick ar fi fost in locul Sheherezadei, regele Shahryar i-ar fi taiat capul de la primele povestiri monocorde. Revista "22" va supravietui totusi, cu tot cu monoloagele ei, dar cui prodest? Pentru majoritatea fostilor ei cititori, ea nu mai este decat a living dead. Un proiect ingropat cu sarg de Yorick-Palade. Un proiect care ne mai bantuie insa, ca un strigoi…"

PRO-DOC

.............

Ma intreb si va intreb: aceasta condamnare a comunismului, in care a fost implicat mai mult sau mai putin cu voia lui (initial) Traian Basescu, nu este cumva patalamaua pe care si-o doreau intelectualii care ii sufla in panze? Nu este cumva un schimb acceptat, si de o parte si de alta, de genul: "tu ne semnezi Ausweis-ul, noi te sustinem pana la capat"? Nu-mi aduc aminte ca personajele acestea atat de vocale sa fi sustinut cu aceeasi forta incredibila in anii '90 PNTCD-ul sau PNL-ul, asa cum o fac acum cu PD-L, un partid de altfel plin de securisti, persoane despre care "ei" nu sufla o vorba. Bineinteles, ne doream condamnarea comunismului! Dar ma intreb daca ceea ce s-a intamplat nu e de fapt un simplu joc care are o cu totul alta miza, cu mult mai meschina decat suntem lasati sa credem. Ar fi mai mult de scris dar promit sa revin.
A... si inca ceva: intelectualii cu o imagine mai putin stridenta politic in ultimii ani, care nu il sustin pe Traian Basescu, sunt cumva si mai putin anti-comunisti? Isi doresc raul tarii daca nu vor sa fie implicati in aranjamentele de conjunctura ale celor de mai sus?

P.S. - va rog sa cititi si postarea lui Radu Portocala. Horia Roman Patapievici "condamna" cateva milioane de romani "nedemni": cei care nu il voteaza pe Traian Basescu.

10 comentarii:

mihai4 spunea...

Revista era vie si proaspata, aducandu-ne in fata disidenti celebri din fostele tari comuniste vecine, care vorbeau despre experientele lor si despre cum conceptualizasera ei aceste experiente.--------------era draga Lilick, ca si Dilema, Catavencu....Trei reviste pe care le mai rasfoiam, dar asta cu ani multi in urma. Pacat! Asa cum simt si despre Romania Libera. Nu stiu frate ce-or fi avut astia de-au sarit cu totii in bratele lu' chelie. Parca-l aud si eu pe pampalaul de Patapievici infierand pntcd-ul mai ceva ca fsn-ul anilor 90. Batalia asta pe care o va pierde chelie la toamna va fi si infrangerea lor, cu tot ceea ce au crezut ei ca inseamna pentru cultura romaneasca. Sunt slabi, extrem de slabi. Dati-mi si mie cateva exemple care sa-mi arate ca astia au avut si ei succese mari pe-afara. Carti scrise, sau orice activitate culturala adevarata. Vorba aia: cine se aseamana se aduna. Pupincuristii cu limbisti si oamenii normali cu cei care au bun simt.
PS.Era sa uit.Am vazut la tv aseara, la evenimentul 22, cum toti bastanii gen Liiceanu, Filipescu, Oisteanu trageau parca sa-l atinga pe marele marinar, si asta chiar in imediata apropiere a unui bar. Ce imagine. Cred ca o sa faca cariera peste 2-3 ani. Cum spunea si Constantinescu: trebuie creata o alta societate civila----

Liviu spunea...

Cea mai gretoasa imagine de la sindrifia '22' a fost cea cu Radu Filipescu - disident autentic, cu puscarie - care nu stia cum sa se mai gudure pe langa Basescu.

De la ailalti macar nu aveam asteptari prea mari.

hendrix spunea...

Am citit cu atentie si cu placere postarea lui @Pro Doc si nu pot sa nu-i dau dreptate! Si eu am frumoase amintiri de pe vremea cand GDS-ul era o oaza a democratiei reale intr-un ocean al ,,democratiei originale'' iliesciene, la inceputul anilor '90. Ca fost participant la Piata Universitatii din aprilie-mai 1990, ca martor al mineriadei din 13-15 iunie 1990, stiu ca GDS-ul era poate singura organizatie, in afara celor studentesti, care se dovedea a fi un opozant real al noului regim criptocomunist care se instalase prin forta, minciuna si manipulare. GDS -ul si revista ,,22'' au fost niste repere morale in acei ani, chiar daca a fi intelectual in acei ani era, intr-un fel, un act de curaj. Spun asta si gandidndu-ma la ororile traite de mine ca student la mineriada din iunie '90! Am citit cu atentie ,,22''-ul o perioada, cat timp mai eram in Bucuresti, in provincie era practic de negasit. Am remarcat si eu in timp schimbarea macazului, pusa de forumist pe seama rodicai palade. Faptul ca acum a ajuns un bastion al 'telectualilor oranj nu ma mai mira. Ma mira doar tupeul, nesimtirea unora care au reusit sa manjeasca definitiv buna reputatie a ,,222''-ului. Adica au distrus libertatea de a gandi liber, transformand o publicatie de tipul ,,agora'' intr-un banal cenaclu politic ,,cantarea lui ba-secu''!
Acesti falsi 'telectuali sunt falsi dizidenti, falsi anticomunisti. Ei sunt de partea lui ba-secu doar din interese pur pecuniare si ba-secu profita de lacomia lor, de lipsa de caracter. Practic sunt 'telectuali ce pot fi cumparati ca la piata, adica la kilogeram! Sa nu uitam ca si ceasca avea orgoliul, in anii 80, sa fie inconjurat de 'telectuali lingai, gen vadim sau paunescu.
Condamnarea comunismului a fost o mascarada, o parodie, o jignire a adevaratilor anticomunisti. Practic a dus in derizoriu aceasta tema de moralitate, pentru care s-au luptat cu adevarat partidele istorice inca din primele zile din 1990, taranistii si liberalii! Aceeasi mascarada a facut-o ba-secu si cu CNSAS-ul, praf in ochii fraierilor. Pentru simplul motiv ca dosarele grele ale turnatorilor sau securistilor din politica au ramas in continuare sub lacat. Sub lacatul greu al celor peste 100.000 de dosare ,,de siguranta nationala''! Ha ha ha ha ha ha ha (hahait basescian)!

Anonim spunea...

Sunt de acord cu mihai4. Sunt extrem de slabi si nu conteaza.
Ei cred ca da.
Cei care nu citesc nici nu stiu cine sunt astia iar cei care citesc, din pacate pentru ei, citesc si clasici si scriitori straini.
A duce in ridicol ceea ce inseamna democratia si libertatea cuvantului nu este decat semnul unei noi dictaturi.

A, Patapievici in fata mea nici nu conteaza. Ii prefer pe Puya si Ombladon, niste mari "clasici" in viata. :)

Gheorghe spunea...

Comunistii au aplicat metodele bolsevice ca sa stopeze formarea societatii civile, fie acaparand conducerea si deturnand-o in scopuri proprii, cum a fost cazul GDS, fie blocand activitatea, ca in cazul Aliantei Civice.
Aceeasi metoda au utilizat-o si in cazul partidelor istorice, le-au decapitat de conducere si le-au asimilat, sau le-au tinut la "foc mic" in procese, ca in cazul PNTCD.
Atacurile furibunde la adresa fundatiei Soros nu au fost gratuite. Au sesizat ca de aici vine pericolul, de la democratizare.
Fundatia SOROS militeaza pentru creearea societatii civile, nu pentru loby-ul de persoane, dar si acolo s-au plasat in pozitii influente.
Metodele le puteti regasii in Psihopolitica, unde scie ca Beria ar fi spus ca:
"Trebuie sa dominati, ca persoane cu autoritate, domeniile psihiatriei si psihologiei. Trebuie sa dominati spitalele si universitatile"Masura se aplica in societatea civila si in politica, in institutele de sondare a opiniei publice si in cazul consilierilor de imagine ai partidelor politice.
Intelectualii "alesi" au beneficiat de loby din partea masss-media securistilor, un loby care le-a creeat o aura de respectabilitate, si cu autoritatea credibilitatii manipuleaza electoratul.
Daca faci un sondaj de opinie cele mai credibile peroane sunt acesti intelectuali, care se dau ca fiind in opozitie si sprijina puterea, cum a fost si M Musca, si sunt multe "muste" infiltrate in opozitie. S-a vazut la congresul PNL care-i raportul.

Garcia Muerte spunea...

Da, si eu citeam cu interes 22, Catavencu, Dilema pana cand aceste reviste au pierdut, din punct de vedere editorial, drumul drept. Bascularea catre Stanga vopsita a domnului Basescu m-a facut sa ma intreb care mai este rostul dezbaterilor publice din moment ce acesti domni si doamne ofera doar sentinte?

In fapt, sub aparenta asumarii principilor de Dreapta, acesti intelectuali ai lui Basescu trage vartos cu stanga si principiile ei. Aceasta este Romania. Tara ciorilor vopsite!

AgaX spunea...

Pro Doc,

Am vazut ca te-ai intretinut "amical" cu o parte dintre adeptii "talibanismului intelectual" pe site-ul EVZ, la articolul maretului cirmaci anticomunist de la ICR.

Cred ca o dezbatere serioasa despre trecutul si prezentul Revistei 22, despre transformarea ei in acesti 19 ani, despre obligatiile etice ale "formatorului" de opinie - mai ales cele mai putin "transparente" si (poate) mai ales atunci cind acesta (formatorul) este un potential model intelectual-moral-, despre eventualul rol al celor de acolo (sau de aiurea) in imprimarea unei constiinte colective in rindul celor care (inca) incearca sa gindeasca liber, despre oportunitatea unei asemenea incercari, despre (eventuala) strategia de a impune modele de gindire prin instrumente ca "violenta" stilistica, despre corelarea dintre "adevar" si profil intelectual, pina la urma, despre cit de absoluta poate fi asumarea ideii ca devenirea intelectuala, cursivitatea in exprimare, nobletea stilistica, informatia, sint garante ale unei capacitati superioare de intelegere a realitatilor unei societati, sau, daca da, sint ele deopotriva marturii ale cinstei, ale sinceritatii (?) ... cred ca asa o dezbatere, cum ziceam ... ar fi interesanta.

Fraza de mai sus e asa de lunga, ca nici nu am puterea sa o mai schimb in nici un fel... scuze :)

Radu Portocala spunea...

Sa nu uitam ca Basescu a inceput prin a refuza sa condamne comunismul. Apoi, a cerut "probe". Doar intr-un al treilea timp i s-a bagat in cap ideea "comisiei Tismaneanu" - perfect inutila daca ne gindim la toate publicatiile pre-existente.
Si sa nu uitam ca procesul de la Nuremberg a fost, inainte de toate, procesul unor inalti demnitari nazisti, prin condamnarea lor ajungindu-se la condamnarea regimului. In Romania n-a fost condamnata nici o persoana (in afara de cele citeva procese ridicole din 90), chiar daca Raportul Tismaneanu contine o lista succinta de nume, alese Dumnezeu stie pe ce criterii.
Gestul lui Basescu - cu totul lipsit de urmari - a fost unul de marketing electoral si le-a servit intelectualilor oficiali pentru a se acredita prin el. Un simplu troc si, ca sa spun lucrurilor pe nume, o mare porcarie.

Pro DOC spunea...

In completarea celor spuse de domnul Radu Portocala:

In 18 decembrie 2006, Traian Basescu a anuntat in Parlament ca isi insuseste INTEGRAL raportul Tismaneanu (de condamnare a comunismului). Or, raportul mentiona explicit: "Avind in vedere criminalitatea si nelegitimitatea regimului comunist, se impune adoptarea de urgenta a legii lustratiei".

O luna mai tarziu, pe 22 ianuarie 2007, intr-un interviu acordat saptamanalului austraic "Profil", Basescu zice: " Lustraţia este posibilă dacă are loc un an după revoluţie. Dar au trecut deja 16 ani. Mulţi angajaţi ai securităţii sunt demult în pensie. În actualul serviciu de informaţii al României nu mai sunt activi, mai degrabă sunt în economie sau în politică". (Citatul este de pe site-ul presedintiei, Departamentul de Comunicare Publică, 22 Ianuarie 2007)

Evident, Basescu, cel putin la data interviului, habar n-avea de recomandarea raportului si nici macar de semnificatia lustratiei. El isi imagina ca lustratia e un fel de epurare la securisti. Mai mult, epurarea s-ar fi facut deja pe cale biologica, prin pensionarea unor veterani.

Despre ce anticomunism al lui Basescu vorbim?

Pro DOC spunea...

@Gheorghe

Apropo de lobby-ul facut de mass-media securistilor pentru lansarea unor intelectuali "alesi', va mai amintiti de scandalul mediatic prin care a fost adus Patapievici in fata atentiei publice? Patapievici, delicatul disident urmarit de capitanul Soare, de la SRI, inabilul Soare care i-a perchezitionat si ravasit casa! A doua zi, victima capitanului Soare, recte H.R. Patapievici, avea deja o notorietate aproape egala cu a 'disidentului" Plesu si cu a lui Liiceanu, care de altfel au si inceput sa-l flancheze la intalnirile publice pe anonimul (de pana atunci) HRP, tratandu-l imediat ca pe egalul lor.