De la Gladiator la liderul discret

"Oamenii politici sunt psihopati?" Intrebarea nu mi-am pus-o eu, ci si-a pus-o Pascal de Sutter. Nu de putine ori insa ne socheaza comportamentul alesilor. Traian Basescu, indiferent daca ne place sau nu, poate fi un interesant caz de studiu pentru profilerii politici. In "Acesti nebuni care ne guverneaza" Sutter scrie la un moment dat:

"Fiecaruia dintre profilerii pe care i-am intalnit in Statele Unite i-am adresat aceeasi intrebare: "Trebuie sa ai trasaturi de personalitate psihopatica pentru a ajunge in varful puterii?" Intrebarea e provocatoare, recunosc. Dar niciunul dintre profileri nu a considerat-o impertinenta. Mai multi au zambit. Unii au nuantat ideea. Niciunul nu a raspuns negativ.

Un bun lider politic este un lider care reuseste. Si pentru a reusi e preferabil sa nu ai scrupule. Consilierul municipal empatic, care se ingrijoreaza sa nu le faca rau prietenilor, va ramane probabil consilier municipal toata viata. Pentru a se lansa in arena politica, trebuie sa posede un caracter de gladiator. Sa iubeasca gloria si gustul riscului. Sa primeasca si sa dea lovituri. Sa fie puternic, dur, sa fie nemilos. Desigur, trebuie sa stie sa ridice din tarana adversarul ranit atunci cand multimea spune stop. Poporul iubeste gladiatorul milos. Dar trebuie, de asemenea, sa lovesti fara ezitare concurentul ranit. Sa il lovesti acolo unde il doare. Sa ii provoci moartea, daca e nevoie. Din fericire, in tarile democratice de astazi, uciderea adversarilor este pur simbolica.

In jungla politica, a executa politic un oponent nu constituie un caz de constiinta. Dar a dobori un prieten politic pentru a-i lua locul sau a-l indeparta de pe drumul spre putere, este alta poveste. Pentru asta trebuie sa ai, ceea ce Maurice Berger numeste comportament de ucigas."

Este Traian Basescu un "ucigas politic"? Desigur. Incepand de la episodul "Petre, esti cel mai bun" si pana la Monica Ridzi, pe care a executat-o, scurt, intr-un discurs la Palatul Cotroceni, istoria recenta ne ofera destule "crime politice" la care am fost partasi. Sunt destule semne ca presedintele pregateste "ghilotina" si pentru Elena Udrea. Mesajul pe care l-a transmis Stolojan ("bani aruncati pe aiureli festiviste") sau hartia de la Ministerul Finantelor ("cheltuielile facute de Ministerul Turismului nu au nicio baza legala" )ne confirma aceste suspiciuni.

A mai existat un astfel de personaj politic in ultimii 20 de ani in Romania? Eu cred ca nu. Mai putem sa toleram un Gladiator in arena, in vremuri de criza, atata timp cat, dincolo de jocul politic, existenta lui in fruntea statului s-a dovedit total ineficienta, si nu s-a reformat nimic? Daca ne dorim doar spectacol, si inca unul primitiv, da. Insa, oricat de distractiv ar fi acest spectacol, mi-as dori sa cred ca am evoluat. Ca nu mai suntem doar un public care aplauda, adulmeca gustul sangelui, rade, plange, sau implora salvarea celui cazut la pamant... Eu parca n-as mai vrea sa aud: "Ai vazut ce i-a tras-o Basescu lui...?"

Incepusem prin a scrie ca presedintele nostru ar fi un foarte interesant caz de studiu pentru profilerii politici. De fapt cred ca americanii l-au studiat si clasat deja. Asa cum o fac cu majoritatea liderilor politici ai lumii. Stiu, poate nu suntem atat de importanti pentru americani. Nu suntem. Insa, din punct de vedere geostrategic, aici, la granita lumii democratice, americanii au nevoie de un singur lucru: de un lider stabil din punct de vedere psihic. Un om de incredere. Nu un Gladiator. Nu un personaj care sa iubeasca gloria si gustul riscului mai mult decat orice. Nu un om imprevizibil. Ci, mai degraba, un personaj discret. De incredere...


P.S. - Poate stirea ACEASTA v-a scapat. E bine sa o luam in calcul. La fel si pe ACEASTA. Poate o sa ne gandim putin mai mult la Isarescu, Marga, Johannis... Cei trei, impreuna sau separat, ar putea juca roluri importante in alegerile care se apropie.